O țară mică și ghemuită care așteaptă

Știți deja că este mică, nu-i așa?

Un copil zgribulit și ghemuit în el însuși de teama de a crește mare într-o lume în care se regăsește tot mai puțin.

Ani de zile, înțepenită în piatră, a stat cuminte pe un soclu, în anticamera dormitorului Reginei Maria, la Palatul Cotroceni.

Ani de zile suntem mici și când începem să creștem ne chircim în noi înșine și ne cuprindem în brațe, ca să ne ferim de răul care ne-nconjoară când devenim adulți. Căutând să creștem plecăm pe jos până la Paris sau, în timpuri mai moderne, pe Camino. Însă ne-ntoarcem la noi, în noi, infinit timp în poziția fetusului care caută ocrotire.

La un moment dat, cumva, picioarele i s-au fisurat și a fost nevoie să fie lipite. Nu ar fi putut niciodată să se desprindă din propria-i îmbrățișare ocrotitoare, nu-i așa? Numai ea își poate cuprinde sinele pe deplin.

Îmi imaginez o sală uriașă de muzeu, uriașă ca lumea și tot mai lipsită de sens, în care ar fi așezată în mijloc, atât de mică și atât de singură.… Citeste mai mult

Etichete:, , , ,

Să spargem geamurile. Acum!

În cetatea educației românești nu s-au schimbat prea multe lucruri în ultimii 20 de ani.

O sumă de experiențe de învățare, de interacțiuni diferite – alți părinți, altfel de copii, tot felul de programe și proiecte dedicate școlii și, mai ales, profesorilor au deschis, timid, câteva dintre ferestre.

Din când în când o adiere umflă perdeaua de la geam și aduce o gură de aer proaspăt. O parte din fereastră este zidită pe interior: nu este nevoie de atâta lumină și e mai ușor de încălzit iarna…

Îmi este dificil să număr „livrabilele” ultimului an din educația preuniversitară. Un plan-cadru conservator, incremental, ceva concursuri de inspectori școlari și, în fapt, nimic altceva. Aceleași sisteme de evaluare, de management, de titularizare, de formare a cadrelor didactice. Aceeași problemă a sărăciei, a relației proaste dintre profesori și părinți, dintre școală și comunitate. Și tot așa.

Poate că eu nu văd. Și poate că s-a luat deja o măsură de schimbare, există un T0 absolut care va fi furtuna care sparge geamurile.… Citeste mai mult

Copiii sunt bine, vorba filmului…

Mama mea este prima generație “încăltață” din familia mea. După orice standarde de evaluare, depășirea condiției ei a fost confirmată de rezultatele ei și apoi de rezultatele copiilor ei. A reușit să se stabilească “la oraș”, “la bloc”, venită fiind din ruralul profund, dintr-o familie harnică, cu o bună etică a muncii și a rezultatului direct obținut. Copiii ei au migrat către capitală, adică un pas mai departe și chiar au testat ideea de a pleca din țară. Prea devreme pentru a doua generație…

Mama soțului meu a fost crescută cu guvernantă. Din familia ei sunt persoane aflate la a doua, chiar a treia generație în altă țară. După cel de-al doilea război mondial, viața lor a fost răsturantă, iar ea a făcut o căsătorie care să rezolve parte din “originile nesănătoase”. Știți vorba aceea cu “peticul și sacul” – are foarte multă înțelepciune populară – pentru că este despre compatibilitatea existentă sau nu între valorile celor care formează o familie, un cuplu.… Citeste mai mult

Etichete:, , , , ,

Nimeni nu ne poate spune cine suntem (din păcate…)

Zilele acestea, fără planuri și călătorii pe străzile patriei, mi-au dat răgazul frământării a două teme: valori și modul în care influențează ele un cuplu, valori și modul în care performezi ca manager.

Când mă uit în urmă la cei peste douăzeci de ani de muncă, văd o femeie destul de agitată și multe confuzii de rol. Profesional vorbind sunt optsprezece ani de grijă a salariilor celor care lucrează cu mine (pentru mine?) suprapuși peste diferite poziții ale mele de angajată într-o altă organizație.

Și nu știu mai nimic despre mine, din ambele perspective. Nu mi-e clar ce fel de șefă sunt, ce fel de colegă, ce fel de angajată (și mă rezum doar la aceste roluri).

Copil fiind nu am primit multe complimente sau aprecieri – le primesc acum și nu știu să le primesc. Nu știu nici să le ofer foarte clar sau foarte simplu verbalizate. Dar mi-a plăcut să fiu premiantă.… Citeste mai mult

Etichete:, ,