Diana credinței.

        Diana Certan, Neconferinta 2016,                foto: Andrei Cojan

Coaliția pentru Educație a adus împreună câteva femei remarcabile, care pot fi subiectul provocării mele (reamintire: 40 de texte despre 40 de femei care m-au inspirat). Am scris deja despre Simona, am mai scris și fără să numesc direct. Astăzi voi scrie despre Diana, povestea noastră și lecțiile ei.

Diana este una dintre cele care conduc sau au condus organizații. Printre toate ong-istele pe care le cunosc sunt câteva care excelează în zona de strângere de fonduri. Câteodată sunt puțin înțelese chiar de către echipele din care fac parte. Însă acest fir narativ referitor la relația dintre cele două responsabilități – (1) să păstreze motivația oamenilor, starea lor de bine și/sau (2) să aibă focus pe obținerea resurselor financiare necesare pentru plata facturilor celor de care se simt responsabili, este altă poveste. Fac însă această mențiune pe scurt: uneori este greu pentru aceeași persoană să le gestioneze pe ambele.… Citeste mai mult

Etichete: , ,

Când “Școala” face parte din familie

Once upon a time… (9 iunie 2011)

Norocoasă. Eu și toți cei trei copiii ai noștri (o familie numeroasă, după standardele de astăzi…) am avut norocul de a experimenta în viață o singură educatoare și o singură învățătoare. Și, probabil că, peste un an, vom trage linie și acesta va rămâne “totalul”.

Norocul nostru s-a bazat și pe alegerea de a avea încredere într-o învățătoare la început de drum. Provocarea pe care mi-am ales-o zilele acestea este să scriu despre lecții și învățături primite sau facilitate de femei. Ceea ce am văzut eu, ca la nimeni alta, la “Doamna Raluca”, Învățătoarea, a fost modul în care a navigat printre modelele pe care și le-a ales în profesie. Prin ea, combinat cu experiența din resurse umane, am înțeles mai bine cum funcționează un “model” la cineva mai tânăr, dar deschis învățării în fiecare zi.

Există o foame a tinereții, o căutare de identitate și de sens.… Citeste mai mult

Alegerea de timp

”In the happiest of our childhood memories, our parents were happy, too.”

În cea mai fericită amintire a copilăriei noastre, părinții noștri erau și ei fericiți!

(Robert Brault)

  • Nu știu cum să vă spun…, dar poate bănuiți…
  • Mă rog…, sunt însărcinată…

Zbang! Zdronc! Whaaaat?

Și fața șefului neagră se făcu, ba chiar îi căzură și colțurile gurii.

Cred că nu exagerez dacă spun că sute de mii de femei din România au trăit scena aceasta în ultimii ani. Dar, spre bucuria mea și în opoziție cu anii ’90 și poate mai târziu, în multe medii din România, ”vestea” aceasta a devenit tot mai ”digerabilă”.

Scriu textul acesta pentru D., una dintre fostele mele studente, dintre cele mai bune, cu o lucrare de disertație muncită și reușită, cu potențial pentru a avea o carieră fabuloasă, sau, cel puțin împlinită și consistentă. Am lucrat împreună – un minunat om de echipă.

Și care a decis, împreună cu soțul ei, să aibă patru copii.… Citeste mai mult

Vestala.

“Chaque femme a sa mission. Il y a les predestinees aux pompes et aux oeuvres de Satan,

mais il y a des femmes qui sont envoyees sur la terre pour y repandre un parfum de la grace divine.

Celles-la, comme la vestale antique, veillent a la fois sur leur vertu et sur leur amour.

Le berceau de leur enfant les proteje dans les jours d’orage; elles abordent a la rive plus heureuses du triomphe que de la chute.”

Les Grandes Dames, Arsene Houssaye

 

Și jur că atunci când m-am gândit la ea și povestea ei, un singur cuvânt mi-a venit în minte:

Vestala[1].

Mai apoi, căutând, am aflat că focul păzit se înnoia în fiecare an, la 1 martie. Normal. E și ziua ei de naștere.

A. este femeia din preajma mea cu cea mai mare putere de slujire pe care o cunosc. Sigur, nu o compar cu mama mea, sau alte femei din generația mamei.… Citeste mai mult

Minunăția

acum vreo doi ani…

draga mea,

astăzi dimineață, ți-am mulțumit, a suta oară, că ne-ai ales pe noi.

Și tu ai zâmbit, așa cum numai tu știi să zâmbești, ai radiografiat rapid holul și i-ai șoptit fratelui tău:

”- Și pe tine te-am ales.”

Băieții m-au învățat despre competiție și luptă, conflict și evitarea lui și, mai ales, despre control și inutilitatea lui.

Iar tu, draga mea, m-ai învățat despre ce înseamnă să fii incluzivă, atentă la nevoile celorlalți, empatică peste poate și o foarte prezentă fetiță. Una dintre învățăturile preferate este să îmi dau ochii peste cap. Mai ales în tandem cu tine, atunci când vrem să obținem ceva de la tatăl tău.

Sunt multe povești pe care meriți să ți le spun.

Dar povestea mea preferată este despre cum m-ai ajutat tu, infinit, punând presiune pe tatăl tău. O fată va accepta soțului său aceleași comportamente pe care mama ei le-a acceptat tatălui ei.… Citeste mai mult