Afară-i vopsit gardul. Și asta nu e rău, dimpotrivă.

Coaliția pentru Educație, Adunare generală, 29 – 30 martie 2018

Gândurile zilei de 23 aprilie sunt ale Corinei Puiu. A fost de la început în lista mea de 40 (#40defemei, #40delumini), însă nu s-au așezat până acum cuvintele.

Revin destul de des la povestea ei și la reflexiile poveștii ei, așa cum le văd sau “aud” public, la poveștile despre poveste. Cu preocupare pentru detalii și atenție la riscul de (pre)judecată. Gândurile mi s-au clarificat la finalul lunii martie, când Corina a petrecut mai mult timp cu noi, la Coaliția pentru Educație, în cadrul Adunării Generale.

Corina pare să fi fost toată viața de până acum în situația de a dovedi că este cea mai bună. Că se poate paria pe ea, căci va găsi resurse, cumva, să împlinească rămășagul.

Au plecat în proiectul TfR în tandem, ea și John, cu abordarea profesionistă a lui John, american style și stilul ei inconfundabil de “răzbătătoare”. Mi-a aduc aminte foarte bine o discuție cu John, din primul an al Coaliției, când îmi vorbea despre pregătirea tranziției și presiunea emoționalului din organizație. Și Teach este o organizație tânără, cu mare presiune pe rezultate și dorință de a reuși.

În câțiva ani s-au adunat împreună, au adaptat național o rețetă internațională, au testat mai multe forme de organizare și guvernanță, au avut rate de creștere semnificative: impact, număr de profesori, membri echipă de suport, buget. Fiecare dintre aceste schimbări – forțări de limite, modificări de statu quo sunt greu de integrat în orice afacere, cu atât mai provocator să propui performanță în mediul asociativ.

Nu știu alții cum sunt…, vorba lui Creangă, dar eu când mă gândesc la mediul asociativ din România… și, mai ales, la cei care au migrat din zona de business, inclusiv din multinaționale, o regăsesc ușor pe Corina și călătoria ei cu Teach For România printre aceste povești. Și o consider o poveste de succes. Tocmai pentru că a reușit să transfere și să performeze competențe de afaceri, plus antreprenoriale, într-o organizație neguvernamentală care duce profesori acolo unde este cea mai mare nevoie de ei.

Scriu textul acesta din două motive.

Unul ca să spun că eu, de exemplu, nu aș fi putut face performanța Corinei, pentru că nu am competențele Corinei. Aceasta nu înseamnă că mă compar cu ea, ci că văd cât este de valoros ceea ce face ea și mă mir de ea și ce reușește să facă o mână de femeie.

Cel de-al doilea motiv este de a pune în lumină expunerea de care are parte în fiecare zi, în interiorul organizației. O familie are zile mai bune și mai proaste. Și o organizație. Într-o companie oamenii nu se iubesc între ei și au zeci de motive de critică la adresa altora. Și într-o organizație. Sau nu?

Ah, da, știam: într-o organizație, mai ales tânără, acolo unde există încă proaspete poveștile începuturilor, energia voluntariatului, amânarea recompensei și a recunoașterii, tentația de a avea alte așteptări este mai mare. La fel ca și tentația zeilor de a deveni oameni…

Cea mai importantă împăcare a mea cu modelul de interveție a celor de la Teach s-a produs atunci când am înțeles că poate fi o alegere de autenticitate să arăți problemele pe care le ai. Sau nu. Ca orice model care presupune descindere în comunități vulnerabile este foarte posibil să ai erori. Așa că poate fi o alegere, la fel de bună sau chiar mai bună, să alegi doar lumina, ceea ce funcționează. Pentru că energia este limitată. Și pentru că, în educație, ca și în societatea din România, ceea ce lipsește foarte mult este încrederea. Iar încrederea alimentează speranța.

Expresia “afară-i vopsit gardul” are o continuare care ne spune că e mișto pe rețelele de social media, că putem vinde orice poveste, dar că nu avem cum cuprinde și partea mai puțin “sexy”. Și ne mai spune ceva această expresie: că leopardul vopsit e un simbol pentru diferența dintre rolurile sociale pe care trebuie să ni le asumăm.

Este foarte posibil ca în mediul asociativ nevoia de afiliere, de apartenență, de suport, de sprijin primit din partea liderului organizației să fie mai mare. Este sigur că există această așteptare, mai ales dacă o mână de oameni au pornit împreună și apar diferențieri de status și de rol.

Corina face performanță că executiv al Teach for Romania și a ținut pasul cu provocările. Ea nu conduce un proiect finanțat din fonduri publice, naționale sau internaționale. Ci un proiect care trebuie să continue, în fiecare an, să aibă plusuri pe indicatori, în fiecare an, cu un buget în creștere, pentru care, aproape în fiecare an o ia de la capăt. Voi ați face față? Și dacă da, câți ani?

  • “Cum ești, Corina?” O întreb cel puțin lunar, pentru că ne întâlnim în diferite context.
  • “Bine, chiar bine”, răspunde ea, zâmbind și ridicând din umeri – cei care o cunosc vor recunoște descrierea.

Este foarte posibil ca defectele ei să îi afecteze pe cei care lucrează. Însă a fi afectat de ceva din Corina, ceva ce face sau nu face Corina poate fi o alegere personală. Construcția unui astfel de proiect presupune astfel de alegeri, alegerea dintre a vedea defectul sau calitatea, alegerea de a te uita la ceva din Celălalt și a vedea forță acolo unde este vulnerabilitate, alegerea de a-l investi cu încredere, de fiecare dată mai mult decât primești.

Și mă opresc aici, pentru că, despre Corina și ce am învățat eu de la ea a scris deja Nichita Stănescu:

Se ia o bucată de piatră,
se ciopleşte cu o daltă de sânge,
se lustruieşte cu ochiul lui Homer,
se răzuieşte cu raze
până cubul iese perfect.
După aceea se sărută de numărate ori cubul
cu gura ta, cu gura altora
şi mai ales cu gura infantei.
După aceea se ia un ciocan
şi brusc se fărâmă un colţ de-al cubului.
Toţi, dar absolut toţi zice-vor:
– Ce cub perfect ar fi fost acesta
de n-ar fi avut un colţ sfărâmat!

(Lecția despre cub)

Îți mulțumesc, Corina, mai ales pentru că îți păstrezi angajamentul pentru proiectul Teach, inclusiv ca parte a Coaliției. Recunoscătoare.

București, 24 (pentru 23) aprilie 2018, 16/40

 Afară-i vopsit gardul. Și asta nu e rău, dimpotrivă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *