Căutătoarea de emoție care conectează

Noiembrie 2014, credit foto: Universitatea Altenativă.

Recunosc că am o teamă de a mă apropia cu seria aceasta de texte de persoane care își îndeplinesc misiunea personală în sectorul public. Magda, Magdalena, este una dintre femeile despre care m-am gândit să scriu de la începuturile provocării.

Iar principalul motiv pentru care am ales să o fac este să o arăt lumii pe măsura căldurii pe care o împrăștie, împletită cu o formă de fermitate și etică a muncii ei de cercetătoare și manager deopotrivă.

Cred că Magda și-ar dori să aibă orologiul minune al lui Hermione Granger și să ducă, într-o iluzie de simultaneitate, două vieți în același timp. Cred că este unul dintre oamenii care are resurse emoționale pentru a o face bine. Mai cred că este posibil ca cele două vieți ale ei să nu vrea să știe una de alta. Și știu sigur că una dintre aceste vieți ar fi profund dedicată învățării, în cele mai diverse și profunde feluri pe care lumea a ajuns să le cunoască.

Magda asociază zâmbetului cu care te întâmpină o formă subtilă de tăioșenie care îți retează orice slăbiciune nedreaptă de a vorbi de rău vreun profesor, orice profesor. Magda își poartă cu demnitate inclusiv refuzurile unor colaboratori de-a n-o urma în aventurile impuse de încercarea de a face lucrurile diferit, chiar net diferit.

Între mine și ea este o diferență esențială: eu sunt “ilegitimă”, ea nu. Unii dintre voi știți că într-o lume concentrată mai mult pe sinele egoist, e mai ușor să deconstruiești, decât să construiești. Din ușorul acesta, recunosc, mi se mai taie și mie picioarele și motivația de a milita pentru schimbare în educație, atunci când sunt chestionată, direct sau indirect, pe ce mă legitimează pe mine să mă pronunț cu privire la nevoile educației din România. Că, vorba aia, au dreptate: cercetătoare nu sunt, doctorat în științele educației nu am, vreo poziție de inspector școlar nu am practicat.

Dar am curaj și îmi pasă. Ori, în România zilelor de astăzi ar trebui să fie suficient. Și recunosc de fiecare data că nu sunt stăpâna adevărului absolut și trăiesc decizia Coaliției de a ne uita la faptele oamenilor, nu la caracterul lor, deși tare-i greu. Și, da, am zilele mele proaste în care mă întreb cât de mult afectez stabilitatea și siguranța familiei mele, luându-le timpul pe care îl pun în a schimba ceva pentru toți copiii.

Ori, în lumea aceasta în care sunt conștientă că ni/mi se face o onoare să fim măcar la masa la care se fundamentează decizii, până la a se lua, pare cu sens să îi celebrez pe cei din sectorul public care ne încurajează, ne iartă stângăciile și ne apreciază perseverența, ca pe-o oglindă care îi ajută pe ei să fie mai buni sau mai atenți. Despre Magda mărturisește și TEDxul ei, din mai 2013, acum cinci ani!, care sper să vă inspire.

Pentru mine, în aceste vremuri, date fiind distanțele tot mai mari dintre lumile noastre, când doi oameni păstrează deschise canale de comunicare și înțelegere, este aproape miraculos. Pentru că, ce să vezi, toți avem nevoie de încurajare și, mai ales, să fim văzuți.

Iar povestea aceasta, în care aleg să nu aduc nuanțe personale, are și o morală: vom schimba Școala atunci când vom înțelege că nu putem predica valorile pe care nu le trăim. Iar una dintre ele este că “și cel mai prost din clasă” merită toate șansele din lume. N-oi fi eu cea mai expertă, m-or chema unii pe la televizor degeaba, în timp ce marile personalități ale pedagogiei și școlii românești sunt ignorate, dar mă bucur să fiu, eu însămi marginalizată și nelegitimă, un avocat al celor care nu sunt auziți sau văzuți.

Povestea aceasta trebuia să fie despre Magda și pare despre mine. În fapt este despre ea – una dintre fețele sistemului, care reușește să aibă putere să se conformeze rigorilor lui, zi de zi, cu încredere în școală și profesori. Și astfel mă ajută să-mi păstrez speranța. Și pentru aceasta îi sunt recunoscătoare.

Sibiu, 14 (pentru 7) mai 2018, 30/40

 

 

 

 Căutătoarea de emoție care conectează

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *