Eu sunt.

Mai mult decât cei din jurul meu ştiu. Mai mult decât ceea ce au citit despre mine, despre ceea ce am fost în momentul în care am scris. Mai mult decât momentul în care ţi-am zâmbit sau am fost necugetată şi ţi-am dat un sfat.

Eu sunt.

Acest moment în care îmi asum să scriu şi să expun public cele scrise. Sunt inclusiv emoţia şi teama că s-ar putea să greşesc luând această decizie. Însă sunt şi curiozitatea de a vedea cum este şi cum mă pot hrăni/îmbogăţi scriind astfel.

Eu sunt. Eu însămi.

Cea care am decis să îmi asum cele scrise ca făcând parte din identitatea mea, ca făcând sens cu mine. Cu cea care sunt. Acum.