Alegerea de timp

”In the happiest of our childhood memories, our parents were happy, too.”

În cea mai fericită amintire a copilăriei noastre, părinții noștri erau și ei fericiți!

(Robert Brault)

  • Nu știu cum să vă spun…, dar poate bănuiți…
  • Mă rog…, sunt însărcinată…

Zbang! Zdronc! Whaaaat?

Și fața șefului neagră se făcu, ba chiar îi căzură și colțurile gurii.

Cred că nu exagerez dacă spun că sute de mii de femei din România au trăit scena aceasta în ultimii ani. Dar, spre bucuria mea și în opoziție cu anii ’90 și poate mai târziu, în multe medii din România, ”vestea” aceasta a devenit tot mai ”digerabilă”.

Scriu textul acesta pentru D., una dintre fostele mele studente, dintre cele mai bune, cu o lucrare de disertație muncită și reușită, cu potențial pentru a avea o carieră fabuloasă, sau, cel puțin împlinită și consistentă. Am lucrat împreună – un minunat om de echipă.

Și care a decis, împreună cu soțul ei, să aibă patru copii.

Cred că învățarea și împăcarea ei au venit pe parcurs. După primii doi copii era convinsă că se va întoarce la birou, fără prea mari provocări de recuperare, integrare, performanță. Li se dedicase impecabil, așa cum știa ea să fie, blândă și fermă în toate cele. Copiii crescuseră iubiți și echilibrați, cooperanți, asumați de mici.

Vestea celei de-a treia sarcini a luat-o ușor prin surprindere. Pentru că scenariul ei de viață abia atunci a început să sufere derapaje majore. Cel de-al patrulea copil a venit în schimb pe un teren așezat. Unde-s trei, al patrulea nu mai face mare ”deranj”… Ea se acomodase deja cu noul scenariu: într-o familie cu trei copii, prezența și implicarea erau aproape la ”impuse”. Dar nu a fost de categoria ”impuse”, pentru că ea a ales să facă astfel încât să conteze: să fie o mamă prezentă, să se bucure de anii aceștia, să primească ajutor cât să fie echilibrată și să nu transfere unor străini ceea ce doar ea știa și putea cel mai bine să le ofere copiilor lor.

Ea a fost prilejul meu de reflecție pentru frazele cu care le încurajez pe oricare dintre fetele care îmi dau o astfel de veste, indiferent de natura relației dintre noi:

”Nu vă faceți planuri, luați-o pas cu pas, după cum simțiți.

Poate că reveniți la birou, așa cum vă propuneți, în trei – patru luni, sau poate că va fi un an, sau doi.

Este posibil să fiți afectate în carieră pentru că lipsiți, vă deconectați, pierdeți oportunități.

Dar…, în economia generală a vieții, la cei 40 de ani de muncă sau chiar mai mult, cei câțiva ani dedicați copiilor și timpului acesta, reprezintă un procent mic. Pot fi recuperați, cu voi împăcate și echilibrate pentru că alegerile voastre au ținut cont de ceea ce simțiți.

Alegeți conștient, timpul bucuriei și experienței de a deveni mame.

Mulțumesc, D., pentru cum ești și cum mi-ai permis să te încurajez atunci când ai nevoie. Plecăciune în fața dedicării tale.

București, 19 aprilie 2018, 12/40

 

 Alegerea de timp

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.