Atât de diferită.

Anywhere I go, you go.

Port cu mine poezia de câteva zile – pare o taină. O taină despre mine. Pare că pe mine mă port și alegerile mele. Viața mi-a fost atât de generoasă și călătoriile despre oameni minunate!

Cândva, îmi imaginam că doar oamenii care nu vor nu primesc daruri sau nu pot vedea ceea ce este bun în ceilalți. Personal, mă bucură să mă placă ceilalți din jurul meu, mă încarcă cu energie. Dar am învățat să trăiesc și dacă sunt bârfită pe la colțuri, sau criticată. Nu îmi cade bine, fac greșeli și compensez cu ciocolată.

Îmi imaginam că încrederea este o alegere personală,a dică toți putem alege mai degrabă să avem, decât să nu avem încredere. Și am învățat că oamenii sunt diferiți. Pentru cei care nu simt lumea prin emoții sau care nu plâng atunci când se întristează, simt compasiune. Pentru cei categorici, care știu foarte clar ce este alb și ce este negru, simt invidie deseori – căci îmi imaginez că viața e mai simplă când o modelezi în acord cu valorile tale.

Am primit de la viață o curiozitate continuă și un infinit apetit pentru învățare. Îmi imaginez despre cei care stau puțin pe gânduri și acționează imediat, că ei duc lumea mai departe. Iar despre cei care riscă și câștigăm că pariorii au locul lor pe lumea asta și mizele mari sunt sursa marilor rezultate și performanțe. Și știu că eu nu sunt ca mulți alții, dar sunt oameni care îmi sunt dragi și îi port cu mine.

Toți avem nevoie să fim văzuți. Așa cum suntem. Și toți avem nevoie ca, din când în când, să călătorim cu ceilalți:

– „La Bulivar, birjar, la bulivar!”, am striga, mai tare sau mai încet după cum ne este firea. Am râde mai tare sau am fi aproape serioși, în timp ce vântul ne-ar trece prin păr, în viteza de trap a cailor.

În călătoria aceasta unii ar cere să meargă mai repede, alții ar avea nevoie de mai multă organizare, vreo doi și-ar imagina călătoria zile întregi înainte. Cel puțin unul ar fi responsabil cu umorul și mie, ca de obicei, mi se va strânge stomacul, atentă ca toată lumea să fie mulțumită.

Modul în care eu percep realitatea, asemănător cu cel al unei minorități și diferit față de cel în care o fac milioane de oameni, nu „mă califică” să am o etichetă mai mult sau mai puțin valoroasă decât a lor. Căci toți, adică și eu și tu, avem nevoie să fim purtați în sufletul cuiva, așa cum suntem. Și, dacă suntem norocoși, vom ști când suntem asumați și nicio călătorie nu ne va mai rămâne imposibilă.

Lumea mea este colorată, pentru că oamenii care o locuiesc sunt atât de diferiți. Mulțumesc.

București, 10 iunie 2018, final de Khastalia

P.S. Și într-o zi și Școala va fi la fel de colorată!

 

 

 

 Atât de diferită.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *