Risipirea prin cărți

Risipirea prin cărți

Ai mei cumpărau cărți „pe sub mână”. Nicio librărie din țară nu primea suficiente „bucăți” ca să acopere „foamea de a avea”. Cărți, în biblioteca personală. Existau două clase sociale, cei care aveau bibliotecă în familie și cei care nu aveau. Și eu și soțul meu venim din acea vreme, în care ne-am străduit să avem acces la anumite cărți, pentru a le devora apoi…

Iluzia accesului la „cărțile noastre” a fost cea care ne-a fugărit, fără timp de reflecție, către cumpărarea de cărți. Multe. Recent am avut o dispută în familie pe tema dacă putem sublinia în cărțile citite, în condițiile în care ne interesează pe amândoi și marcarea unor texte condiționează lectura următorului 🙂 Bun prilej să mă întorc la o întrebare mai veche: bibliotecă personală sau bibliotecă publică?

Românii au o relație complicată cu lectura, merită recitite cifrele de aici. Ei bine, eu sunt printre cei care stau în sudul țării, se pare că aici sunt cele mai multe persoane dintre cele care dau peste 1.000 lei/an pe cărți.… Citeste mai mult

Gunoiul din bancă

Este ora 20.00, cursul s-a terminat, studenții au plecat.

Îmi încep „razia” obișnuită, din spatele sălii. Închid geamurile pe care tot eu le-am deschis, pentru că nu se pot regla caloriferele, ei sunt mulți, e seară, energia lor depinde de oxigenul de-afară și o temperatură mai prietenoasă creierului. Mă uit după lucrurile uitate, pe care să le predau la intrare.

gunoiul din bancă

Sunt câteva zeci de șiruri de bănci, cu patru sau șase locuri, în sala de curs a serii de marți. Sunt multe săli de curs în București, mai mici sau mai mari. La fel ca și în alte facultăți sau universități din România. Mobilierul e relativ nou, oricum bine întreținut/reparat. Sălile sunt rezugrăvite în aproape fiecare vară.

Nu există nicăieri în lume servicii de curățenie și salubritate care să înlocuiască grija fiecăruia pentru a strânge după el – la locul de muncă, la școală, la birou, pe stradă.Citeste mai mult

Un adult asumat

30 decembrie 2018, text recuperat

„Azi voi scrie despre zilele albastre și oamenii care se scufundă în ele. Este abia 30 decembrie, am timp să îmi găsesc optimismul până mâine

Știu sigur, fără putință de tăgadă, că ratăm în familie, și în școală, să practicăm fericirea: relațiile profunde, empatia, prezența (să îl simți, să îl auzi pe celălalt).

Imaginați-vă cum ar fi să fiți profesor și să intrați în sala de clasă și, după câteva minute de rutină, un elev să se apropie de dumneavoastră și să întindă mâna:
– Bună ziua, domnule profesor, păreți trist? Vă este bine? E ceva ce putem face noi ca să ne bucurăm de ora aceasta?

Dacă suntem ceea ce știm, atunci ceea ce știm trebuie să ne asigure competențele de a fi bucuroși, asumați, echilibrați. Să avem oportunitatea să practicăm și antrenăm intuiția, ca pe o Cale de depășire a limitelor realității construite de ceea ce știm noi, nu de ceea ce este cu adevărat.

Citeste mai mult

Atât de diferită.

Anywhere I go, you go.

Port cu mine poezia de câteva zile – pare o taină. O taină despre mine. Pare că pe mine mă port și alegerile mele. Viața mi-a fost atât de generoasă și călătoriile despre oameni minunate!

Cândva, îmi imaginam că doar oamenii care nu vor nu primesc daruri sau nu pot vedea ceea ce este bun în ceilalți. Personal, mă bucură să mă placă ceilalți din jurul meu, mă încarcă cu energie. Dar am învățat să trăiesc și dacă sunt bârfită pe la colțuri, sau criticată. Nu îmi cade bine, fac greșeli și compensez cu ciocolată.

Îmi imaginam că încrederea este o alegere personală,a dică toți putem alege mai degrabă să avem, decât să nu avem încredere. Și am învățat că oamenii sunt diferiți. Pentru cei care nu simt lumea prin emoții sau care nu plâng atunci când se întristează, simt compasiune. Pentru cei categorici, care știu foarte clar ce este alb și ce este negru, simt invidie deseori – căci îmi imaginez că viața e mai simplă când o modelezi în acord cu valorile tale.… Citeste mai mult

Impact. Și dacă nu voi ști niciodată ce urme am lăsat în lume?

„When I feel there is nothing more to give, I’ll walk away.”

a declarat Zinedine Zidane, în ziua în care și-a anunțat plecarea de la Real Madrid, după ce tocmai câștigase a treia oară la rând Champions League. Și a adăugat că nu intenționează să antreneze sezonul următor pentru că, nu-i așa, dacă cineva și-a câștigat dreptul de a ”zăcea” o vreme mai lungă (”long lie down”), atunci el este acela.

Și uite așa, în câteva rânduri scurte, mi se închide mie înțelegerea asupra lecțiilor zilei. Am o provocare mare cu impactul, relevanța a ceea ce fac, în general.

O conversație pe care am avut-o acum vreun an cu o învățătoare (se știe ea) a schimbat-o pe ea, relația cu directoarea școlii, atmosfera din cancelarie și a avut impact asupra a zeci, poate sute de copii.

O prezentare dintr-o conferință publică a călătorit cu o participantă, în o ședința cu părinții colegilor de clasă ai fiicei ei, care au înțeles că mintea adolescenților pur și simplu nu e ca mintea lor.… Citeste mai mult