Părerea mea despre X

Părerea mea despre X

Uneori sunt întrebată ce cred despre un anume personaj. (Recent, am fost provocată în mai multe contexte să îmi spun părerea, de cele mai multe ori mi s-a cerut o condamnare fermă, despre cazul vedetei celebre care s-a sinucis). Există o formă, de inconştienţă se spune, tipică tinereţii, care îţi oferă seninătate în punerea unei etichete: „X este un bărbat egoist!”.

Când X este un străin, vei observa că nu depui efort nici pentru a-l critica, nici pentru a-l „apăra”. Însă, de multe ori, X este un personaj, bărbat sau femeie, cu care interacţionezi suficient de des încât interacţiunea să determine reacţii, sentimente şi, uneori, emoţii. Lucrurile par simple până aici.

Până în ziua în care citeşti, te dezvoţi, lucrezi cu tine şi înţelegi că „X” nu este „X”, nu e doar un personaj care apare sporadic în viaţa ta. Ci o reprezentare – de moment, de cele mai multe ori, a cuiva mai important (să spunem că a tatălui tău, că de mame ne-am ocupat ieri).… Citeste mai mult

părinţi, copii…

Zilele de luni vin, de cele mai multe ori, cu multă rutină şi nevoie de a-ţi face ordine în agendă. Pentru cei din zona de business e chiar simplu: iau to-do-listul de vineri şi se uită pe el sperând să bifeze cât mai multe task-uri până la momentul în care „do„-urile zilei de luni apar din ce în ce mai repede.

Ah, e luni! „Şi mama strigă la mine să mă trezesc pentru că trebuie să merg la şcoală.”

În ultimele câteva săptămâni eu însămi am oscilat între stările de a fi copil şi a fi părinte. Pentru că nu există nici o graniţă care să despartă fundamental cele două statusuri. E dimineaţă, vrei sa obţii ceva de la soţul tău. Manipulezi? Probabil ca da, ca un părinte. E ora 10.00, şeful îţi reproşează ceva. Pui capul în jos? Probabil ca da, din nou, ca un copil de data aceasta.… Citeste mai mult