Ea are 62 de ani. A lucrat 25 de ani ca asistentă medicală în secţia de nou-născuţi a unui spital judeţean şi mulţumeşte şi acum, de câte ori îşi aduce aminte, despre faptul că pe tura ei nu a murit nici un copil. O mare parte din această perioadă s-a ocupat direct de salonul de prematuri. A prins perioada anilor 80 şi a avut în grijă, în mod curent, saloane de 30 – 35 de copii. Era extrem de obosită şi odată cu trecerea anilor îşi revenea foarte greu după turele de noapte. Nu a dormit niciodată în gardă.
Imaginaţi-vă cum şi cât de greu era să facă „toaleta” (să-i spele şi să îi înfeşe în scutece curate pe toţi bebeluşii din salon) în fiecare schimb. Imaginaţi-vă nu existau scutece de unică folosinţă. S-a rugat pentru copiii pe care îi prelua prematuri sau grav bolnavi de la sala de naştere şi îi aducea în salonul de care ea se ocupa.… Citeste mai mult