Ea are 62 de ani. A lucrat 25 de ani ca asistentă medicală în secţia de nou-născuţi a unui spital judeţean şi mulţumeşte şi acum, de câte ori îşi aduce aminte, despre faptul că pe tura ei nu a murit nici un copil. O mare parte din această perioadă s-a ocupat direct de salonul de prematuri. A prins perioada anilor 80 şi a avut în grijă, în mod curent, saloane de 30 – 35 de copii. Era extrem de obosită şi odată cu trecerea anilor îşi revenea foarte greu după turele de noapte. Nu a dormit niciodată în gardă.

Imaginaţi-vă cum şi cât de greu era să facă „toaleta” (să-i spele şi să îi înfeşe în scutece curate pe toţi bebeluşii din salon) în fiecare schimb. Imaginaţi-vă nu existau scutece de unică folosinţă. S-a rugat pentru copiii pe care îi prelua prematuri sau grav bolnavi de la sala de naştere şi îi aducea în salonul de care ea se ocupa.… Citeste mai mult

Martha. Un personaj. Din Noul Testament.

Care nu vine și nu pleacă. Care așteaptă. Să fie salvată. Care se roagă. Pentru viața. Viața Altuia.

Martha. Femeia care face sens așteptând și trăind viața celorlalți.

M-am gândit astăzi la Martha pentru că mi-am amintit de discuțiile aproape infinite in birourile din România, știți voi, acelea de la cafeaua de dimineața, sau de la cateringul de prânz, despre ceea ce fac sau mai degrabă nu fac bărbații, acasă, în familie, în România. M-am gândit la atâtea femei revoltate de absența lor, a bărbaților, din viața „casei”, la femeile care se plâng că trebuie să spele, să calce, să gătească, evident să aibă grijă de copii, în timp ce ei nu fac nimic.

M-am gândit că discuția e veche, consumă multă energie, iar geneția „corporatisetelor” nu a adus îmbunătățiri semnificative. Ok. Spală mașina de spălat. Însă rufele nu le sortează nimeni. Și tot trebuie să negociezi cu întreaga familie comanda la catering.… Citeste mai mult