Când listele publice nu sunt o etichetă

M-am trezit cu gândul acesta: să scriu despre sentimentele amestecate pe care le am când văd publicate listele cu rezultatele unei generații întregi de elevi  (v. link). Între timp am fost ocupată cu îndeletniciri corporatiste și abia acum am găsit răgazul să mă întorc la subiect.

Copiii noștri nu sunt neapărat așa. Ceea ce scrie în acele liste nu este doar despre ei, nu e eticheta lor, nu e întreaga reprezentare despre ei.

Și mai ales poziția din acea listă nu spune nimic despre părinții lor. Sau despre educația care li s-a dat în familie. Și dacă voi considerați că spune, că este relevant, atunci eu vă răspund că 2014 este probabil anul de consacrare a eșecului meu ca părinte. Nu am reușit. În afară de niște emoții PARALIZANTE în ultimele două săptămâni, de destul de multă pisălogeală tot anul, de destul de multă muncă a mea (sperând că va funcționa ”puterea exemplului personal”), nu am reușit.

Ar fi trebuit să muncesc în locul lor? Să învăț în locul lor… Să învăț încă o dată cu ei? Să le verific temele? La vârsta aceasta? Să le explic în ce fel este important să învețe niște lucruri care, mare parte dintre ele, de astăzi, când s-a terminat BAC-ul, nu le vor mai folosi niciodată? Nu am putut.

Copiii mei, cei doi aflați în examene zilele acestea, la patru ani distanță, sunt diferiți. Iar eu nu am putut ceea ce ei nu au vrut. Și eu nu am putut să am o rețetă unică, universal valabilă, care să funcționeze. Pentru că ei sunt diferiți. Iar deșteptăciunea poate să fie un handicap. Pentru că aceste examene nu sunt despre cine sunt ei și cum sunt ei. Sunt despre capacitatea de a livra o conformitate.

Nu știu cum va fi luni, 7 iulie, (când se vor afișa rezultatele la BAC) și nu știu cum va fi atunci când se vor face repartizările la licee. Ceea ce știu este că mi-ar place să fie acceptată ideea că rezultatele copiilor nu spun aproape nimic despre implicarea și prezența părinților. Sau cel puțin aceasta este opinia mea.

 Când listele publice nu sunt o etichetă

1 Comment

  1. Andreea | | Răspunde

    Aveti mare dreptate!Dar din pacate nu toata lumea ajunge sa realizeze aceste lucruri,cateodata nici macar noi,cei implicati direct 🙁

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *