Vă mulțumesc!

Vă mulțumesc!

“Cu prilejul Zilei Naționale a României, în semn de înaltă apreciere pentru contribuția avută (…) la creșterea calității și echității procesului educațional, la îmbunătățirea elaborării și implementării de politici educaționale, precum și pentru implicarea în proiectul “România Educată” – așa scrie pe Decretul de conferire a Ordinului Național “Pentru Merit”, în grad de Cavaler, semnat de Președintele României la 28.11.2019.

Din motive personale am întârziat să comunic public recunoștința pe care o am față de toți colegii mei din Coaliția pentru Educație, față de membrii fiecărei organizații în parte. Sute de oameni care au crezut în acest proiect, zeci dintre ei participând, organizând și contribuind cu timp și resurse proprii, vreme de trei ani, la definirea proiectului România Educată. Și mai înainte de aceasta, mai bine de douăzeci de ani, parte din organizațiile membre au avut contribuții la dezvoltarea de noi abordări, transformarea școlilor și comunităților din România, mecanisme de finanțare.… Citeste mai mult

Etichete: ,

O perspectivă de campanie (electorală)

Pentru că am primit întrebări și pentru că ar fi păcat să pierd acest text, sau să nu mi-l asum integral, preiau aici ceea ce am spus, aproximativ, duminică seară. Partidul Național Liberal a organizat evenimentul de lansare a programului candidatului Klaus Iohannis cu o audiență majoritar nepartizană: mediul academic, mediul asociativ, oameni de afaceri, profesori, experți din diferite domenii. Evident, am fost copleșită și am preferat mai degrabă să citesc și să mă asigur că transmit măcar parte din mesajele puse inițial pe hârtie în varianta lungă. Putea fi mai bine, ține și de experiență. Nici eu și nici partidele nu suntem învățați cu astfel de colaborări 🙂 Așa că, pentru curioși:

 

”Bună seara tuturor,

Sunt onorată să fiu astăzi în fața dumneavoastră.

Sunt recunoscătoare pentru invitație.

Și pentru călătoria care m-a adus aici, din cel mai îndepărtat și mai sărac județ al Moldovei, de unde am plecat la facultate.… Citeste mai mult

Despre copilul care nu există

Când eu mi-am asumat proiectul Coaliției, tu ai intrat în clasa a V-a. Anul acesta ai terminat școala generală. Am avut așteptări, am avut încredere. Încă mai am. Niște urme de încredere cât să îmi dea energie să caut o altă soluție. Mă uit în urmă la cei patru ani și nu îmi este rușine. Am fost martora, am contribuit, la construcția unei energii noi, unor schimbări de procese și de atitudini.

Prima dată te-am cunoscut prin februarie 1990. Am picat la medicină în 1989 și am decis să nu stau pe banii alor mei, până se face vară și pot da din nou admitere. În iarna aceea am mers, ca să mă întâlnesc cu tine, uneori zilnic, doi kilometri pe jos, pentru că nicio mașină nu trecea troienile de zăpadă.

Înainte de a avea copii, pe “ai mei”, m-am îndrăgostit de lumina din ochii tăi. Niciodată nu am uitat să fiu prezentă în lumina aceea.… Citeste mai mult

Etichete: ,

E viitorul lor. Și par pregătiți să și-l asume

M-am întrebat adesea care e povestea pe care nu o vedem, cea pe care nu o înțelegem, din umbra tinerilor NEETS, a celor cincisprezece milioane de tineri europeni analfabeți funcțional, a altor milioane care își caută încă drumul, a ezitării și amânării de a se maturiza, a-și asuma responsabilități, a avea copii.

Încă aștept cercetările care să asume dacă suntem într-un declin al speciei. Ceva semne sunt. Inclusiv ipoteza încetării dezvoltării (în volum) a cortexului celebral s-a oprit. Proiecte de conectare a noastră la inteligența artificială sunt. Știm cu siguranță că procentul de nutrienți din bobul de grâu a scăzut cu 25%, de exemplu și generația tânără se confruntă cu majore probleme de fertilitate.

Cel mai mult m-au întristat în ultima vreme statisticile despre dezechilibrele emoționale de care suferă tot mai mulți tineri.

Dar dacă ei știu? Dacă au pe undeva, ascunși de sute de milioane de ani, niște senzori speciali care au primit deja informațiile de activare: despre calitatea aerului, despre lipsa de apă, despre variațiile de temperatură, despre tensiuni și suprapopulare, despre tehnologia care îi izolează, despre…

Și astfel au preluat pe umerii lor toată lipsa de speranță a lumii.… Citeste mai mult

Etichete: ,

E nevoie de un sat… odihnit și corect plătit. Care știe încă să se joace ;)

În educația din România se manifestă tot felul de oameni: de la profesorii universitari din școlile sau departamentele de pedagogie și psihologie și chiar didactici – unora li se spune, pe bună dreptate și meritat „maieștri” ai domeniului, până la părți interesate cărora li se recunoaște dreptul de a participa la discuții până în momentul în care ceea ce spun nu este convenabil, drept care li se chestionează „legitimitatea”. Însă educația este fix domeniul care ar trebui să încurajeze practicile de ascultare a fiecărei părți, de valorizare a ideilor care par mai ciudate în prima fază și de acceptare conștientă a diferențelor de opinie.

Apropiată de acest domeniu în ultimii ani, am asistat la eforturile unora dintre noi pentru transformare.

Recent am fost întrebată: „Șiiii, ce mai faceți cu România Educată?„. Am răspuns astfel….
– Faceți?
Pentru că de foarte adânc în mine e trăită valoarea lui „împreună” – facem lucruri, slujim o cauză mai mare, nu e despre noi personal și tot așa.
Citeste mai mult
Etichete: , ,