Vin Sărbătorile, fiți prezenți în relațiile pe care le aveți!

Vin Sărbătorile, fiți prezenți în relațiile pe care le aveți!

Sinatra, All or nothing at all

Mi s-a așezat bine documentarul despre Sinatra zilele acestea, cu multă muzică, ceva istorie, iubire, femei, anii ‘50, anii ’60, un timp de pace și de dezvoltare în America. Un film, o carte, o întâlnire cu prietenii înseamnă lucruri diferite pentru fiecare dintre noi. Reținem o replică sau interpretăm o scenă, prin filtrele noastre de gândire. Unii dintre protagoniști sunt mai bogați decât noi, alții sunt mai frumoși, au avut mai mult succes. S-au bucurat când li s-a născut primul copil, au avut o provocare să își lase nevestele să muncească. Au călătorit, sau nu, la Paris și au avut căderi și zile în care nu au avut pe nimeni prin preajmă să râdă împreună.

Cărțile mai ales ne provoacă la un timp al zăbovirii. Ridici ochii de pe foaia de hârtie și îți imaginezi o realitate posibilă: când el se uită, profund, în ochii ei, când mâinile li se ating din greșeală.… Citeste mai mult

Etichete:

Decizii și ce știu eu acum despre luatul lor :)

– Ce facem astăzi?
Ah, aceeași întrebare obișnuită după salutul de ”bună dimineața”, din ziua de weekend.
(Ce aia a mea să facem? Facem duș, un mic dejun lejer, așezat, nu avem nicio petrecere, nicio vizită, doar copiii au ceva teme. Și poate mergem și până la mama. Ne-ar trebui și detergenți, aprovizionarea pentru luni, ceva emailuri și, mai ales niște timp pentru mineeee!!!)
– Tu ce ai vrea să facem?, răspund.
Gata, pericolul a trecut, ai răspuns strategic. E weekend, nu ai nicio problemă. Așa că refuzi să iei orice decizie. Ești gata să te lași cu încredere pe mâna lui, să decidă el pentru tine.
Și asta, dragii babei, a fost lecția despre decizii: le iei tu sau le iau alții pentru tine.
– Tu ce ai vrea să facem? Eu am nevoie de trei ore pentru mine duminică după-amiază.
Asta este varianta mai complicată. E la fel ca la începutul căsniciei – ”punem bani la comun sau îi ținem separat?” (Îi punem la comun, normal.
Citeste mai mult

Vă mulțumesc!

“Cu prilejul Zilei Naționale a României, în semn de înaltă apreciere pentru contribuția avută (…) la creșterea calității și echității procesului educațional, la îmbunătățirea elaborării și implementării de politici educaționale, precum și pentru implicarea în proiectul “România Educată” – așa scrie pe Decretul de conferire a Ordinului Național “Pentru Merit”, în grad de Cavaler, semnat de Președintele României la 28.11.2019.

Din motive personale am întârziat să comunic public recunoștința pe care o am față de toți colegii mei din Coaliția pentru Educație, față de membrii fiecărei organizații în parte. Sute de oameni care au crezut în acest proiect, zeci dintre ei participând, organizând și contribuind cu timp și resurse proprii, vreme de trei ani, la definirea proiectului România Educată. Și mai înainte de aceasta, mai bine de douăzeci de ani, parte din organizațiile membre au avut contribuții la dezvoltarea de noi abordări, transformarea școlilor și comunităților din România, mecanisme de finanțare.… Citeste mai mult

Etichete: ,

O perspectivă de campanie (electorală)

Pentru că am primit întrebări și pentru că ar fi păcat să pierd acest text, sau să nu mi-l asum integral, preiau aici ceea ce am spus, aproximativ, duminică seară. Partidul Național Liberal a organizat evenimentul de lansare a programului candidatului Klaus Iohannis cu o audiență majoritar nepartizană: mediul academic, mediul asociativ, oameni de afaceri, profesori, experți din diferite domenii. Evident, am fost copleșită și am preferat mai degrabă să citesc și să mă asigur că transmit măcar parte din mesajele puse inițial pe hârtie în varianta lungă. Putea fi mai bine, ține și de experiență. Nici eu și nici partidele nu suntem învățați cu astfel de colaborări 🙂 Așa că, pentru curioși:

 

”Bună seara tuturor,

Sunt onorată să fiu astăzi în fața dumneavoastră.

Sunt recunoscătoare pentru invitație.

Și pentru călătoria care m-a adus aici, din cel mai îndepărtat și mai sărac județ al Moldovei, de unde am plecat la facultate.… Citeste mai mult

Despre copilul care nu există

Când eu mi-am asumat proiectul Coaliției, tu ai intrat în clasa a V-a. Anul acesta ai terminat școala generală. Am avut așteptări, am avut încredere. Încă mai am. Niște urme de încredere cât să îmi dea energie să caut o altă soluție. Mă uit în urmă la cei patru ani și nu îmi este rușine. Am fost martora, am contribuit, la construcția unei energii noi, unor schimbări de procese și de atitudini.

Prima dată te-am cunoscut prin februarie 1990. Am picat la medicină în 1989 și am decis să nu stau pe banii alor mei, până se face vară și pot da din nou admitere. În iarna aceea am mers, ca să mă întâlnesc cu tine, uneori zilnic, doi kilometri pe jos, pentru că nicio mașină nu trecea troienile de zăpadă.

Înainte de a avea copii, pe “ai mei”, m-am îndrăgostit de lumina din ochii tăi. Niciodată nu am uitat să fiu prezentă în lumina aceea.… Citeste mai mult

Etichete: ,