din nou, despre visurile care te pun în mișcare

din nou, despre visurile care te pun în mișcare

Visurile sau visele? Dicționarul face o diferență dintre ceea ce se întâmplă în timpul somnului (”visele”) sau constituie dorințe, proiecte, așteptări (”visurile”). În realitatea, lucrurile nu sunt atât de clar definite. Ce sunt proiectele la care visăm ”cu ochii deschiși”?

Factori motivatori, ar putea fi un răspuns. Una dintre motivațiile pentru care fac, uneori, lucruri care trebuie făcute, sau mai degrabă, unul dintre scopurile cu care încerc să fiu compatibilă, să mă regăsesc în el, este colegiul privat de la Bolovani. Îmi doresc o școală adevărată – !adevărată” în accepțiunea realității mele. În care să intru la oră și să spun: ”astăzi vom vorbi despre emoție”. Și ei să fie atât de liberi și atât de ”ei înșiși” la cei 16 ani ai lor încât să vorbească despre emoție, cu emoție, necopleșiți de ea, ci integrați pe deplin în emoția celorlalți.

Îmi doresc un colegiu în care să intru la oră și să văd ”îngerul” tăcerii și comunicării dintre noi toți (un moment de grație pe care toți cei care au ”vorbit în public” știu să îl identifice)  abia în minuntul 21, conjunctural.… Citeste mai mult

Etichete: ,

echilibru – din seria ”muncă și familie” sau ”familie și muncă”?

Cineva, o femeie bineînțeles, m-a provocat să mă regândesc la provocarea de a fi în echilibru în viața de zi cu zi, între familie si job/carieră/profesie. Și m-a provocat să mă gândesc la mamele noastre: când au hotărât ele că familia este cea mai importantă și că jobul pe care îl au, locul de muncă, nu le poate aduce fericire. Sau nu le poate aduce prea multă fericire.

Este vorba despre fericire? A fost o căutare? Au fost sau nu aceste întrebări? Înainte de nașterea noastră?

Presupunere: poate ca mamele noastre (ale celor care astăzi suntem preocupate de tema egalității de șanse) au căutat să facă performanță la fel de mult ca și noi. Însă perspectivele de a o face la locul de muncă (din varii motive, inclusiv vicii de sistem ”egalitarist”) erau mici. Și atunci noi suntem rezultatul lor de performanță: reușita noastră este dovadă că ele au reușit.

Colegele mele de generație sau mai mici, sfâșiate între familie (mai ales copil) și carieră  vor să fie ”premiante”.… Citeste mai mult

Nichita: Colind de inima

Colinda de inima
                                        de Nichita Stanescu
Voi colinda cu inima mea
mergând prin zăpadă,
mâna mea în cinci colțuri ca o stea
începe cuvinte să vadă. Brațul meu, o coadă de cometă,
umărul și pieptul meu – cer.
Căldura lor secretă
lucește albastră de ger.
Să fiți liniștiți, să aveți parte de liniștea albă
sub cetina verde împodobită.
Ochii mei, două vergele-ntr-o salbă,
împodobesc ora, clipită. Ave vouă, bărbaților, femeilor,
inima mea vă salută,
ninge deasupra secundelor, orelor
cu zăpada argintie și mută.Ding-dang, numai inima, ding-dang, numai ea
bate la mesele voastre,
în noaptea aceasta e-o singură stea
și-o nenumărare de ceruri albastre.… Citeste mai mult
Etichete: , , ,

2012, pentru copii

”M-am întrebat de multe ori cum și unde se vor lega ”punctele” din viața mea profesională: mulți ani de management de resurse umane și un adânc respect pentru educație și învățare, multă bucurie atunci când interacționez cu studenții și când organizez activități de tabere sau ateliere dedicate copiilor. Și multă tristețe atunci când intuiesc într-o anume categorie de părinți – angajați corporatiști bine poziționați profesional – o lipsă de sens cu ceea ce fac zi de zi și cu absența lor de lângă demersul formativ al copiilor.

Cred că acest proiect ar putea să fie legătura pe care eu o fac între aceste puncte.
Însă este un proiect de echipă, chiar de echipe mari, de expertize variate și consistente, iar structura actuală de finanțare nu permite susținerea tuturor dimensiunilor pe care proiectul tinde să le aibă. De aceea am scris această prezentare.

Eu cred în economia socială, cred în infrastructura socială: un oraș nu are nevoie doar de bulevarde suspendate.… Citeste mai mult

Etichete: , ,