banii și ”învățarea” lor

banii și ”învățarea” lor

Am avut norocul de a avea la un moment dat, poate că și la o vârstă potrivită, o suma importantă de bani. Care nu a marcat nimic important în materie de achiziții, investiții, imobiliare, vacanțe exotice. Însă a fost o suma potrivită pentru a învăța destul de mult despre valoarea banilor.

Am avut ocazia să lucrez în companii în care facturile de milioane (de lei, însă noi, ceea ce în alte monede înseamnă tot milioane) erau facturi curente  și nu am nici o emoție în fața sumelor mari. Pentru că nu sunt ale mele. Pentru că așteptările și planurile trebuie ajustate la realitate.

Am 2 băieți adolescenți. Care au mai mult sau mai puțin conștiența valorii banilor. Pot să le schimb telefonul des. Nu am făcut-o și telefoanele lor sunt vechi, arată ”uzate”, ”depășite”.  Știu că e important pentru ei, le reflectă status-ul social, este parte din eticheta de prezentare în fața colegilor, prietenilor.… Citeste mai mult

proiecte pentru oameni sau POSDRU

O întrebare de la bancă, de astăzi dimineață, când pe o plata online operatoarea a întrebat ce este AMPOSDRU, mi-a declanșat gândurile de mai jos:

Se numește Program Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane. Este pentru oameni, pentru mari categorii de români. În nici un caz, sau oricum, nu în primul rând, pentru cei 20/25 de experti angajați, să spunem, pe unul dintre programe, ca să participe la implementare. Oricare dintre aceste proiecte cere/impune, structuri și proceduri de management performante, rigori în implementare, colaborare cu statul, prin instituțiile sale, construirea de echipe coagulate și bine orientate. Și mai impun ceva aceste proiecte, cu strictețe: orientarea către beneficiari și plasarea acestora în centrul activităților proiectului.

Sunt implicată direct sau indirect, destul de consistent, în patru astfel de proiecte. Am crezut, am considerat, că deja mai mult de 10 ani de experiență în people management mă vor ajuta să particip determinant la succesul lor.… Citeste mai mult

Lecţia de limbă franceză: „rendez-vous”

« Mi-am dat un rendez-vous » sau « avem un rendez-vous »…, pe româneşte s-ar traduce „întâlnire”.

Însă termenul a pierdut, prin traducere, foarte mult din bogaţia lui. Bogaţia vine nu din compoziţie neapărat, ci din verbul care stă la baza lui, adică rendre, din lat. reddere, a da înapoi (en retour).

Minunat. Deci putem spune că ne vedem unul cu celălalt pentru a restitui ceea ce am împrumutat (sens 1), sau pentru a înapoia ceea ce am primit de la el (sens 2) şi nu vrem sau nu putem să păstrăm (sens 3).

Dacă suntem disponibili şi deschişi către celălalt, în spiritul verbului care ne guvernează această întâlnire, avem posibilitatea să-l facem pe celălalt să revină la o stare/un status anterior (sens 4) sau chiar să îl conducem către o destinaţie anterioară (sens 5) ceea ce poate însemna, în călătoria noastră (v.… Citeste mai mult

Dimineţile. Dimineţile ei.

 

Dimineţile ei, care transformă dimineţile noastre, seamănă cu vârsta ei.

Dimineţile ei nu au încă 3 ani. Sunt crude ca vremea de afară, încărcate de rouă, de soarele care dovedeşte spre prânz răceala toamnei.

Dimineţile ei de fetiţă, de minune, de dar, de hrană, vin în viaţa noastră cu atât de multă lumină încât ochii ţi se pot umple de lacrimi.

Şi noi re-devenim, veşnic, recunoscători.… Citeste mai mult

Să-i controlaţi pe copii acasă!

„Şi dacă nu vreau să o controlez pe fiica mea? Ce-am putea face atunci, doamnă profesoară?”

Fiica mea are 11 ani. E o tânără domnişoară minunată. A mers până acum la şcoală de plăcere şi vreau ca starea aceasta să rămână neschimbată. Plăcerea şi bucuria ei.

Ştiu deja că şcoala la care merge nu este cea mai bună, probabil, şcoală din Bucureşti. Însă mai ştiu că sunt împăcată cu mine şi cu decizia de a alege această şcoală.  „V-am spus deja la şedinţă că ceea ce ne cereţi nouă este, în fapt, responsabilitatea dumneavoastră.” Eu nu mi-am propus să îmi controlez copilul acasă. Îmi propun, în fiecare zi, să am câteva momente de taină cu ea. Momente în care să simtă că este unică pentru mine şi că sunt acolo numai pentru ea. Deseori îmi propun ceva foarte simplu: doar să o ascult. Pe ea, nu la lecţii…

De accea e posibil ca atunci când va veni să-mi spună că nu-i place profesoara de limba franceză, că e foarte rea cu ei, să nu am cum să o conving că profesoara este minunată.… Citeste mai mult