a spus vânzătorului clientul care cumpăra un pachet de ţigări. Grafica primului pachet se pare că era suficient de macabră pentru a interfera cu plăcerea lui de a fuma.
_______
Ai 38 de ani. Nu ai fumat niciodată. Te-ai prostit cateva zile, în clasa a XI-a de liceu. Te-a prins mama ta. A fost convingătoare? Mai degrabă nu, însă s-a victimizat suficient încât tu să alegi să nu îi sporeşti chinul.
Ai 38 de ani. Fiul tău are 15. Ieri, când trecea pe lângă tine, ai simţit miros de ţigară. „Fumezi?”. „Nu. Ţi se pare”. Ai pus întrebarea deşi cunoşti răspunsul. El chiar mirosea a fum de ţigară. A fumat. E evident, însă speri ca el să te contrazică. Şi să îţi explice, eventual, că doar s-a prostit, că a fumat cineva în preajma lui, că…, orice ar putea să prelungească „status-quo” din căminul tău. Să prelungească inocenţa. Sau minciuna?
I-ai explicat că fumatul şi calitatea lui de membru al familiei care locuieşte în acelaşi spaţiu pot genera incompatibilităţi.… Citeste mai mult