„Mama poate fi faloasă că mă are.” Poate?

„Mama poate fi faloasă că mă are.” Poate?

Am o fată. Numai una. Nu îmi imaginez cum ar fi să nu o iubesc.

Am o mamă. Tot numai una. Nu mi-a spus, copil fiind, că mă iubește. Dar nu îmi aduc aminte să fi avut îndoieli. Și sunt convinsă că am trăit în siguranța faptului că am fost importantă pentru ea și a ales să ni se dedice, mie și fratelui meu, cu tot ce putea ea mai bine.

Întâmplarea a făcut să mă întâlnesc în ultimele luni cu câteva doamne și domnișoare în căutare de sens, sau aflate sub presiunea urgenței unei schimbări:

  • Nu îmi dau seama ce nu fac bine!
  • Aș vrea să fac mai mult, sunt atașată de aceste proiecte, mă doare sufletul să renunț la ele. Și nu îmi dau seama unde greșesc.
  • Simt nevoia să fac o pauză, să mă ocup mai mult de alegerile mele, să aparțin unei echipe, să nu mai am atâta responsabilitate, dar mi-e teamă de ceea ce vor crede ceilalți.
Citeste mai mult

Minunăția

draga mea,

astăzi dimineață, ți-am mulțumit, a suta oară, că ne-ai ales pe noi.

Și tu ai zâmbit, așa cum numai tu știi să zâmbești, ai radiografiat rapid holul și i-ai șoptit fratelui tău:

”- Și pe tine te-am ales.”

Băieții m-au învățat despre competiție și luptă, conflict și evitarea lui și, mai ales, despre control și inutilitatea lui.

Iar tu, draga mea, m-ai învățat despre ce înseamnă să fii incluzivă, atentă la nevoile celorlalți, empatică peste poate și o foarte prezentă fetiță. Una dintre învățăturile preferate este să îmi dau ochii peste cap. Mai ales în tandem cu tine, atunci când vrem să obținem ceva de la tatăl tău.

Sunt multe povești pe care meriți să ți le spun.

Dar povestea mea preferată este despre cum m-ai ajutat tu, infinit, punând presiune pe tatăl tău. O fată va accepta soțului său aceleași comportamente pe care mama ei le-a acceptat tatălui ei.… Citeste mai mult

Simonei nu-i poți spune ”nu”.

 

Astăzi scriu despre Simona (David) Crisbășanu. Și ultimii mei trei ani cu ea…

În fapt ne-am intersectat acum mulți, mulți ani, la o conferință de coaching, a celor patru școli care funcționau pe atunci în România. Ea era încă la Adevărul, a fost un fel de șefă la marketing, cred. Pe vremea aceea deja se uita cu atenție la educație și posibilitatea de a interveni. Nu s-a legat nimic atunci între noi două. Dar ea s-a apucat, voinicește, de Zburd – educație prin coaching.

Abia prin 2014 cred că a reușit să mă ”combine”, în contextul întâlnirilor de comunitate Restart în educație. Lucrurile au culminat cu tabăra de la Moeciu, unde lumea din educație, cea bună 😉 își planificase să lucreze pe statutul și actul constitutiv al Coaliției pentru Educație. Acolo s-a stabilit forma de federație și structura de membri formată exclusiv din persoane juridice – ong-uri. Vă spun toate acestea ca să știți cine e ”nașa” mea în proiectul Coaliției, în condițiile în care eu nu eram din grupul care visa de ani buni la acest proiect de coalizare.… Citeste mai mult

Etichete: , , , ,

Cumnata mea, elvețianca.

“Les hommes distingués sont fils de leur mère.”[i]

 

Sunt câteva femei care m-au inspirat și nu sunt românce.

Întâmplarea a făcut să scriu ieri despre Petra și astăzi despre Laura (Laure, în original). Laura, ca și mine, este venită în familia soțului meu prin căsătorie. Și una dintre diferențele majore dintre noi este că ea a fost de mică așa cum nu cred că eu voi mai reuși să fiu vreodată! Sau, cel puțin, așa cum ar fi fost tare bine să fiu acum 25 de ani…

Da, comunismul m-a afectat “pe viață”, în moduri care nu sunt descrise în cărți sau tratate științifice, din păcate. Nu am știut mai nimic despre mine, despre ambițiile unei femei, despre cum se construiește o relație de cuplu partenerială, despre prioritizare, despre dovedire a cine ești, înainte de a îți propune “să ai”. Anii copilăriei și tinereții, în care am fost flămândă să am, mai degrabă decât să fiu, mi-au influențat alegerile.… Citeste mai mult

Etichete: , ,

Numele ei este Ana.

Se va dovedi peste ani că, în primăvara lui 2017, prea în grabă mi-am luat provocarea de a scrie, între prima zi de Paște și Înălțare, patruzeci de texte despre femeile care m-au inspirat și continuă să o facă. Deși încep să simt presiunea, de a scrie dar și de a alege, am fost sigură despre cine scriu mai întâi.

Cumva, “în grabă” descrie destul de bine relația noastră, viața noastră. Am alergat, mult, amândouă, și eu și mama. Pe ea o frig, o ustură, frecvent, tălpile iar pe mine mă vor lăsa, cândva, genunchii.

Știu că mamele tuturor sunt speciale.

Dar mai știu că undeva, în copilărie, în mintea tuturor copiilor încolțesc gânduri de revoltă împotrivă mamelor lor. Și, potrivit cu vârsta, ele sunt năprasnice. Spre adolescență sunt și verbalizate, devin confruntări, răciri, separări. Pentru ca, majoritatea dintre noi, să facem pace, deplină, la nașterea primului copil.

Cine mă cunoaște știe că îmi place să muncesc.… Citeste mai mult

Etichete: , , , ,