Ironia bugetului lui Dragnea

Ironia bugetului lui Dragnea

O pizza mică sau mare? Căutând o parabolă care să ajute textul de mai jos, mi-am adus aminte de o dezbatere pe un forum, despre costul și consistența unei pizza, calculate per cm2. Concluzia era că o pizza mai mare este mai rentabilă.

Așa și cu bugetul național și descentralizarea. Preferăm să comandăm multe pizza mici, „fiecare cu-a lui”, decât să avem o felie decentă, dintr-o pizza împărțită cu alții. Iar filmul scurt de aici explică foarte clar adevărurile fragmentării guvernanței locale din România.

Au „transpirat” discuțiile de ieri, pe tema bugetului și alocărilor pentru administrațiile locale, găzduite de Asociația Municipiilor din România. Mie totdeauna mi-au plăcut momentele de „criză”, am un apetit, o bucurie pentru ele – cred că sunt cele mai bune momente pentru transformare. Pe scurt, criza e deja în proces, schimbarea devine o soluție și capătă susținători. Pe ziare.com, citesc despre momentele „lor” de sinceritate – o dovadă că ei știu care sunt răspunsurile, încă de la bugetul lui 2018.… Citeste mai mult

Etichete:

Curajul de a împărți cu „necunoscuți” (sau altă perspectivă asupra crowdfundingului)

E o teamă în noi și-o neînțelegere asociată. Sau mai multe.

E o teamă de a lucra împreună nu pentru că nu am vrea sau pentru că nu avem aceleași valori cu cei cu care ar trebui să împărțim un proiect ci pentru că pur și simplu nu știm să lucrăm împreună cu celălalt. Unii dintre noi, mai educați, mai dezvoltați, recunoaștem: “am această afacere/proiect, aș vrea să o impart cu cineva, însă mă cuprinde o mare anxietate, că nu știu cum să fac asta, că am niște bariere peste care nu pot trece, că mă cunosc pe mine și acesta nu e punctul meu tare” (primul sentiment, prima emoție). După care vine furia: “băi, sunt conștientă că nu pot de una singură, nu pot trece peste frică și anxietate și asta mă frustrează și mai tare” (a doua emoție). Iar frica te paralizează. Și blochează energii: în primul rând a ta iar apoi a tuturor celor care văd oportunitatea lor în proiectul tău, dar simt barierele și te lasă să lupți singură.… Citeste mai mult

Etichete: , , ,

Mulțumiri voluntarilor și nu numai

Aș fi scris pe 3 decembrie despre bunicul meu iar pe 4 decembrie despre profesorii mei. Pe 3 decembrie am căutat bani: OI MEN a fost „drăgutz” și a scris săptămâna trecută că  recomandă ca orice cerere finală posibilă să fie depusă până pe 5 decembrie, chiar dacă nu este scadența ei. Sunt recunoscătoare că, după mulți ani de încercări și frică, după coșmarul POSDRU din 2012, în ultimii doi ani am reușit, chiar și în ultima zi, să găsim resursele necesare ca să evităm o altă sincopă, o altă criză. Însă este atât de OBOSITOR!!

Pentru un ONG, amestecarea de proiecte structurale cu proiectele de suflet este ceeevaaa… Prețul cel mai mare este pierderea bucuriei de a fi relaxată făcând bine altora, făcându-mi bine și mie. Astăzi este ziua voluntarilor. Mi-aduc aminte de un proiect de re-design strategic pentru o organizație, prin anii 2000, cât de mult mi-a plăcut să ofer suport în redactarea procedurilor de management al voluntarilor!… Citeste mai mult

Etichete: ,

Minciuna ca politică de stat

România este un stat care în raport cu managementul public aplică perfect parabola împăratului care era gol: minciuna absolută.

Cadrele didactice sunt prost plătite. Extrem de prost plătite. Majoritatea își completează veniturile dând meditații și explicând ceea ce nu este în curricule însă este important pentru examenele de trecere dintr-un ciclu de învățământ în altul. Proiectele POSDRU din educație sunt considerate  ca o completare la aceste venituri anemice dar profesorii vor face, inclusiv pe bani europeni, într-un sistem de recrutare netransparent, tot ceea ce știu. Pentru că timpul lor de respirație și de dezvoltare personală este limitat obiectiv de zbaterea de a-și asigura supraviețuirea.

Cadrele medicale sunt prost plătite. Un titlu recent vorbea despre asistentele medicale ca fiind reginele șpăgii din sistem. Pentru sistemul medical nu este nevoie de proiecte POSDRU pentru că există industria de medicamente și echipamente medicale, cu suficiente influențe ”pozitive”. Plățile informale din sănătate, indiferent de sursa lor, susțin neperformanța și ascund minciuna fondurilor deloc reduse cheltuite, în fapt, în sănătate.Citeste mai mult

Etichete: , , ,

Politici europene explicate – despre educație (1)

CESI, considerată cea mai mare entitate sindicală europeană  la Bruxelles este prezentă cu luări de poziții pentru toate politicile formulate de Comisia Europeană. Exprimându-și poziția față de platforma ”Rethinking Education: Investing in skills for better socio-economic outcomes” (CE, 2013) din primele două aliniate, sindicatul se delimitează de înțelegerea pe care o are Comisia asupra educație, considerând că educația nu trebuie limitată la dobândirea de abilități necesare economic. E ca și cum eu personal nu pot să mă gândesc la copiii mei ca la niște ”vehicule” pline de abilități și aptitudini folosite/folosibile pentru rezultate socio-economice mai bune. Eu mă gândesc că fiica/fiul meu trebuie să devină adulți care fac sens cu societatea în care trăiesc, în care să se simtă confortabil din punct de vedere economic dar și cultural.

Citind documentul menționat mai sus am căpătat o altă înțelegere asupra modului de gestionarea a banilor din Fondul Social European, asupa dificultăților de gestionare cu sens a fondurilor publice.Citeste mai mult

Etichete: ,