Garanţia celor 5.000 de dolari

Garanţia celor 5.000 de dolari

 Acum mulţi ani, chiar mulţi, aveam tot felul de dispute legate de bani şi lipsa de siguranţă pe care o resimţeam. Consideram că partenerul meu nu face suficiente eforturi, aplicate, ca să îmi ofere siguranţă în legătură cu ziua de mâine, cu ceea ce va fi. Stabilisem un preţ pentru această siguranţă – curios lucru, credeam că stabilirea preţului este deja un gest asiguratoriu (show me the figures…). Şi am insistat ceva vreme cum că fix cei cinci mii de dolari ar fi suma care m-ar face mult mai liniştită şi asigurată în această relaţie.

Voi ce preţ aveţi, cât costă siguranţa voastră?

Între timp am crescut şi ştiu că nu există o astfel de sumă şi că netrăirea într-o astfel de limită, te ajută să creşti şi să fii liber. Însă oamenii cer permanent garanţii. Angajaţii cer de la angajatori şi soţii cer de la soţiile lor. Când un şef îţi spune: „Nu pot lucra cu tine.… Citeste mai mult

vitrine in schimbare.

(Se pare ca un termen de 10 zile face sensul cu scrisul meu…)

Trec aproape în fiecare zi pe unul dintre bulevardele importante ale Bucureştiului. Şi pot descrie astfel una dintre dimensiunile crizei din ultimul an. Imaginea care îmi vine cel mai repede la îndemână sunt acele vitrine goale, în reamenajare (unele deja de două ori în ultimul an), cu numere de telefon pentru închiriere şi vânzare trecute cu grafitti pe geam.

Am fost martora emoţiei celor care au dezvoltat diferite proiecte. I-am văzut agitaţi discutând cu meşterii, alegând culorile şi insistând pentru un anume tip de finisaj. Au deschis magazine diverse, baruri, drogherii, magazine de delicatese, concept store … Au visat la acel spaţiu, i-au dedicat timp şi energie. Bani. Au crezut că este o şansă, şansa lor pentru o viaţă mai bună. Apoi, într-o altă zi, nu foarte îndepărtată, au renunţat să mai plătească chiria. Unii dintre ei au recuperat ceva din mobilier care zace în magazia de la ţară a unei mătuşi.… Citeste mai mult

multitasking, cu drag…

Unii dintre voi ştiu deja acest termen. Există câteva înţelegeri asupra lui:

–         un coleg mai hâtru de la birou, spune că multitasking e atunci când colega lui aplică nişte formule într-un excel, în timp ce vorbeşte cu un client la telefon şi trage cu urechea la ce fac doi dintre subordonaţi;

–         un altul spune că soţia lui, în general femeile, e foarte bună la asta când are o oală cu mâncare pe foc, vorbeşte la telefon şi mai aşează o piesă de puzzle, din când în când, în jocul fetiţei lor;

–         multitasking face şi o cunoştinţă de-a mea în timp ce-i verifică pe unii de la facturare, ea închizând conturile de bilanţ şi corespondând cu cei de la bancă pe o sumă de operaţiuni în derulare;

Ce aţi observat până acum? Că se pare că e mai degrabă un atribut feminin. Aha! De aceea nu ne  ies nouă lucrurile atât de bine ca şi colegilor noştri bărbaţi.… Citeste mai mult

evoluţie (1)

Astăzi am lucrat ceva pentru soţul meu. Am corectat un text. Lucrând am ascultat Albinoni şi am fost acolo, în Evul Mediu, în timpul în care mi-aş fi aşteptat bărbatul plecat la cruciadă, poate.

De sute de ani femeile îşi aşteaptă bărbaţii. Iar în ultimul secol am decis, ca femei, la nivel de discurs mondial, că ar fi foarte bine dacă bărbaţii ne-ar aştepta pe noi. E sens aici? E devenire? E egalitate? Poate fi.

Poate fi bogaţie, în sensul de resurse financiare. Economiştii vor zâmbi, pentru că forţa de muncă feminină contează acum major în economia mondială.

Poate fi bogăţie în sensul de resurse educaţionale – cât de minunaţi pot fi copiii aceştia care au avut şansa unei familii cu doi părinţi, împreună, licenţiaţi.

Poate fi bogăţie în sensul de dezvoltare personală. A ei sau a lui. În momentul în care realizează că nu e important cine aşteaptă pe cine ci ceea ce se întâmplă în momentul în care aşteptarea a luat sfârşit.… Citeste mai mult