ritm structural european

ritm structural european

Am citit recent ca AMPOSDRU (organism de implementare a proiectelor susţinute cu fonduri structurale – în cazul de faţă Fondul Social European), devine cel mai mare angajator din Romania, dat fiind numarul mare de proiecte aflate în derulare şi cota importantă de finanţare pentru aceste proiecte.

Ceea ce mi se pare însă mie interesant este nivelul, calitatea muncii pe care o presupun aceste proiecte. Angajaţii trebuie să aibă fişe de post obligatoriu „asortate” cu poziţia din proiect şi activităţile planificate (1). Angajaţii au obligaţia să raporteze lunar, în acord cu timpul de lucru, activităţile realizate (2). Angajaţii au o reprezentare, de la bun început, a obiectivelor proiectului, a rezultatelor aşteptate, a indicatorilor care certifică că ceea ce a fost planificat s-a şi realizat (3). Stiţi multe companii din România care îndeplinesc aceste obligaţii, ţin cont de proceduri, în mod curent?

Şi obligaţiile impuse prin contractul de finanţare nu se opresc aici: ai obligaţia să ai documentele vizate de un consilier juridic definitiv, actele introduse în contabilitate de un expert contabil şi toate operaţiunile auditate periodic.… Citeste mai mult

journey means „trecere/pe-trecere”

Una dintre urările mele către apropiaţii care încep un proiect, o relaţie, ceva nou carevasăzică, este „have a good/nice/etc journey.” Sensul meu este explicat de dicţionare astfel: „a process or course likened to traveling; a passage: the journey of life.”

Am încercat să traduc journey prin călătorie. Nu am fost pe deplin înţeleasă. Admiratorii lui Noica vor fi poate mai mulţumimţi gândindu-se la modul în care vorbea acesta despre pe-trecere, în Jurnalul de la Păltiniş, de exemplu. Pentru că explicaţia cuvântului are în ea sursele de inspiraţie: a process, a passage, a course

M-am întâlnit deseori cu afirmaţii/testimoniale de tipul: importantă nu este destinaţia, ci călătoria. Aş putea spune că e filosofia lui laissez-faire, laissez-passer şi din nou mă întâlnesc cu trecerea/petrecerea. Altădată, tot mai des în mediul de business, se insistă pe destinaţie: aproape că nu contează cum îţi atingi scopul, important este să ajungi acolo unde ţi-ai propus.… Citeste mai mult

vine iarna, cu oportunităţi de dezvoltare profesională

1. Îndrăznesc să cred, zilele acestea, că am suficiente contacte pe piaţa de recrutare din Bucureşti ca să pot afirma că par să se vadă primele semne consistente de dezgheţ… Informaţii disparate, aparent fără legătură structurează ideea că există oportunităţi pe piaţă de angajare, de promovare, de majorare de salarii. Şi mă refer aici mai ales la sectorul privat. Cine a avut răbdare în ultimii ani acceptând job-uri de intrare care nu erau fabuloase ca salarizare, însă au fost ofertante ca oportunităţi de învăţare, poate acum să ajungă la o posibilă recompensă.

2. Pe de altă parte am o observaţie despre care am vrut să scriu de mai multă vreme. Se referă la specialiştii care au deja cariere consolidate, sunt în zona de vârstă 35/45 de ani, sunt valoroşi profesional, într-un posibil vârf de carieră şi care au luat sau sunt aproape de a lua decizia de emigrare. Ca specialist în resurse umane ştiu dintotdeauna că atunci când sunt probleme într-o companie primii care pleacă sunt angajaţii cei mai valoroşi.… Citeste mai mult

Cât de proastă a fost ziua dumneavoastră, domnule profesor, dacă singura notă potrivită a fost 3?

Cel puţin două sunt dimensiunile sub al căror semn ar trebui să plasez articolele pe care le voi scrie in această categorie:

– întâia dimensiune este cea de părinte al unor elevi care învaţă în sistemul public de educaţie din România;

– cea de-a doua este cea de profesor care, nu întâmplător, are prilejul să analizeze şi să prezinte, an de an, pe scurt, sistemul de educaţie din România în cadrul unui curs care vizează modul de formare şi dezvoltare a resurselor umane de pe piaţa de muncă din România;

Pe de o parte mă confrunt cu „sistemul” în fiecare zi, pe de altă parte, încerc să valorizez ceea ce este bun în sistem. Mă gândeam că situaţia mea este chiar mai dificilă decât a însuşi Ministrului Educaţiei, care, cel puţin, nu trebuie să opereze influenţat de relaţia dintre fiica lui şi sistemul pe care îl „păstoreşte”, pentru simplul fapt că ea nu învaţă în România.… Citeste mai mult

suportul de curs

Astăzi este una dintre acele zile în care am conştiinţa deplină a faptului că nu ştiu nimic. Sigur, există o specializare, neştiinţa mea este specifică astăzi. Fiind într-un amplu proces de ordine prin arhiva ultimului an universitar (examene, referate, ştiţi voi…, multe hârtii) am frunzărit o parte dintre hârtiile moarte, ca să decid, ce arunc şi ce păstrez[1]. Neştiinţa mea se referă la domeniul managementului resurselor umane. Sunt într-un moment în care încerc, pe de o parte, să mă readun pentru redactarea tezei mele de doctorat şi, pe de altă parte, să găsesc cea mai potrivită cale de a lucra cu studenţii la toamnă.

Peter Drucker (d. 2005)  avea rutina unei vacanţe anuale programate în luna august. El spunea că foloseşte una dintre săptămâni pentru a-şi răspunde sieşi la întrebarea: „clienţii mei au cu adevărat nevoie de mine?”, adică doar el este cel care poate fi generatorul unei modificări în dinamica unei organizaţii care să genereze creştere pe termen mediu sau lung?… Citeste mai mult