consistență

Cursul de ieri seară mi-a prilejuit o reîntâlnire cu un citat al lui (sir) John Whitmore: ”Coaching-ul nu este numai o tehnică de a face lucrurile să meargă, adecvat anumitor condiții. Coaching-ul te formează pentru a te implica, pentru a te purta consistent cu oamenii, pentru a descoperi un mod de a gândi, un mod de a fi”.

Mă re-întreb începând cu aseară ce ar putea să însemne ”a te purta, a fi consistent cu oamenii”. Astăzi am fost în situația de a închide un drum cu o colaboratoare. Și nu voi gestiona bine acest moment. Pentru că, dacă o relație nu crește și nu generează dezvoltare, ambele persoane au partea lor de responsabilitate. Îmi pare rău. Însă nu îmi este foarte clar în ce fel îmi pare rău.

Aseară una dintre studente a ridicat o problemă de alegere între două joburi. O problemă de alegere. Punct.

Care poate fi privită ca o problemă de consistență: care dintre cele 2, sau poate 3, 4 joburi îți oferă șansa, ca angajată, să fii consistentă cu oamenii, adică să fii consistentă mai întâi cu tine? Cât de importanți sunt banii ca să susțină alegerile noastre inconsistente? Consistență înseamnă a face sens cu ceea ce faci. Astfel, în relații, în procese, a fi consistent înseamnă să faci sens fiind în acea relație. Adică să ai partea ta de bucurie.

Cum ar fi să spui unui șef: ”Îmi pare rău, nu mai pot lucra aici, nu mai pot lucra cu dumneavoastră pentru că nu mă mai pot bucura lucrând cu dumneavoastră, nu pot fi consistentă cu mine?”. Și drumul acesta, căutarea consistenței, a sensului, cum se întâlnește cu scopul și misiunea organizației?

S-ar părea că am, în final, un răspuns: îmi pare rău că nu am suficientă putere să mă bucur mai mult. Și îmi cer scuze pentru cei care fac sens cu scopul organizației și îmi tolerează tristețea.

 

 consistență

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.