Curajul de a împărți cu „necunoscuți” (sau altă perspectivă asupra crowdfundingului)

E o teamă în noi și-o neînțelegere asociată. Sau mai multe.

E o teamă de a lucra împreună nu pentru că nu am vrea sau pentru că nu avem aceleași valori cu cei cu care ar trebui să împărțim un proiect ci pentru că pur și simplu nu știm să lucrăm împreună cu celălalt. Unii dintre noi, mai educați, mai dezvoltați, recunoaștem: “am această afacere/proiect, aș vrea să o impart cu cineva, însă mă cuprinde o mare anxietate, că nu știu cum să fac asta, că am niște bariere peste care nu pot trece, că mă cunosc pe mine și acesta nu e punctul meu tare” (primul sentiment, prima emoție). După care vine furia: “băi, sunt conștientă că nu pot de una singură, nu pot trece peste frică și anxietate și asta mă frustrează și mai tare” (a doua emoție). Iar frica te paralizează. Și blochează energii: în primul rând a ta iar apoi a tuturor celor care văd oportunitatea lor în proiectul tău, dar simt barierele și te lasă să lupți singură. Sau mai bine zis, să te chinui singură.

E o teamă de a împărți și sunt neînțelegerile asociate:

–       “vrea să le facă pe toate singur/singură”;

–       “are pe cineva în spate, care susține chestia asta, doar nu crezi că reușește de unul singur/una singură”;

–       “a avut o idee mișto, ar fi putut să funcționeze însă s-a încăpățânat să controleze ea/el totul…”

–       “se cunoșteau din liceu, au visat la afacerea asta, însă nu lucraseră nimic împreună și aveau viziuni diferite pe care au încercat să le impună celuilalt”.

–       “am plecat împreună în această afacere și m-a tratat ca pe un angajat, deși nu văd cu ce este mai bun/mai bună decât mine”. Etc

E o teamă de a împărți, în sensul cel mai profund, proprietatea, managementul, responsabilitatea, ziua, timpul, viața.  E o teamă și ar trebui să fie un timp în care acestă teamă să treacă. E o teamă, care nu e doar românească, pentru că uite ce bine răspunde la ea crowdfundingul. Acolo ideea ta și curajul de a vorbi cu pasiune despre ea se întâlnește cu resursele de care are nevoie să crească.

Perspectiva descrisă nu descrie corect ceea ce face crowdfundingul, pentru că, la un moment dat apar și resurse de know-how și soluții de management. Însă teama de eșec rămâne. Cum rămâne și singurătatea responsabilității punerii în practică a ideii tale. Din punctul meu de vedere, teama există și este mare pentru că nimeni nu are soluția de contractare perfectă cu succesul. Pe scurt, ne este teamă pentru că știm că planul perfect nu există.

Cum nu există, în cadrul unor proiecte pe care le știu foarte bine, nici indicatori perfect realizați. Și mă gândesc  acum la proiectele cu finanțare independentă de sistemul bancar, adică la fonduri europene, norvegiene, de tip grant, etc. Am în minte câteva afaceri bazate pe economia socială, la care lucrez sau colaborez acum. Și care sunt condiționate să aibă succes, să reziste pe piață, să păstreze un anume interval de timp locurile de muncă etc.

O mare parte din problemele de sustenabilitatea ale acestor afaceri vor corela cu teama de a împărți și de a implica oameni cu care nu te cunoști însă care sunt esențiali pentru acea afacere, pentru sensul ei social, pentru expertiza cu care se implică în proiect etc.

Așa că singura șansă pe care o ai este să ai curaj.

Să ai curaj să lucrezi cu necunoscuți, inclusiv fizic, față în față, să petreci mult timp fiind prezent în proces astfel încât viziunea și responsabilitatea ta să fie prezentă, să lași lucrurile și oamenii să plece dacă nu e timpul lor de fi împreună, să ții ușa totdeauna descuiată și deseori deschisă.

Să ai curaj să spui: “am niște temeri în a lucra cu alții/cu tine, însă cred că însemni  valoare pentru această idee, pentru acest proiect, pentru această afacere. S-ar putea să fie multe neînțelegeri pe care să le avem, însă hai să vedem cum este să le avem și să le clarificăm împreună.”

Să ai curaj și să îți asumi că ai putea să pierzi. Pentru că dacă ai curaj și câștigi vei fi învățat că trebuie să ai curaj să pierzi. Iar oamenii recunosc curajul, eroii, mai degrabă decât teama. Teama e și a lor, în timp ce de curaj avem cu toții nevoie.

 Curajul de a împărți cu „necunoscuți” (sau altă perspectivă asupra crowdfundingului)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.