„Dacă avea 10 lei, cel mare trăia”

Fiecare oportunitate profesională vine în viață cu un scop. În general să ne ajute, să
creeze contextul pentru a învăța ceva nou. Cele două proiecte din sfera
devoltării infrastructurii sociale în care sunt implicată (v.
www.c4c.ro) mă duc mai aproape, tot mai aproape de
nevoi  fundamentale și  către simțirea legii, a funcționării ei,
altfel decât în litera ei. De exemplu, fondul clasei, colectarea lui, însă mai
ales obligarea copiilor la plată este ilegală. Cum funcționează lucrurile în
realitate? Ca în multe alte situații: ceea ce ar fi trebuit să fie voluntar
devine obligatoriu. Normă. Dacă nu te conformezi ești exclus social.

Nu știu care este
tot adevărul articolului http://www.evz.ro/detalii/stiri/tragedie-in-ferentari-patru-frati-au-murit-imbratisati-in-flacari-962923.html.

Însă este posibil ca acel copil să nu se fi dus la școală pentru că un
învățător i-a pus în vedere că trebuie să vină cu cei 10 lei pentru fondul
clasei. Nu chestionez acum destinul, întâmplarea, istoria acelei familii. Aleg
să nu chestionez și această nu înseamnă indiferență. Pentru că îmi pasă. Pentru
că am ales să comunic mai departe întâmplarea și semnificațiile ei.

Chestionez acum sensul unor proiecte dedicate infrastructurii sociale. Și mai ales sensul pe
care îl fac, sau nu, cei implicați în implementarea lor. Pentru cei care văd în
proiectele cu finanțare din fonduri structurale exclusiv o chestiune de afacere
am un mesaj foarte simplu:

”Mai bine vă căutați altceva de făcut. La capătul firului dintre voi și lumea reală sunt
niște oameni reali, cu vise, cu probleme serioase, cu situații limită. Dacă faceți
sens cu proiectul în care vă implicați, dacă îl înțelegeți, dacă reușiți –
măcar în intervalele în care fluxurile de numerar sunt ok și nu sunteți în urmă
de 3 luni cu încasarea salariilor, atunci fiți prezenți/prezente. Pentru că făcând
sens veți înțelege ceva despre voi în primul rând. Dacă nimic din ceea ce
faceți la locul de muncă, fie el într-o corporație sau într-un ONG, nu vă
hrănește (spiritual!), nu vă bucură, mai bine încercați să vă găsiți un alt loc
de muncă. Pentru că nu puteți aduce bucurie dacă nu sunteți bucuroși. Pe de
altă parte, făcând sens cu obiectivele proiectului, fiind voi, întregi, în
proiect, veți găsi de fiecare dată cele mai potrivite căi să creați valoare și
bucurie pentru cei cu care interacționați.”

Încă sunt tristă deși am citit încă de dimineață povestea acelor copii.

Pentru că oglinda a ceea ce a ajuns să fie
societatea românească poate fi interpretată și astfel: ”În România, viața unui
copil de 8 ani, frumos, cuminte, care învață bine poate să valoreze fix 10 lei.”

 „Dacă avea 10 lei, cel mare trăia”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *