Visurile sau visele? Dicționarul face o diferență dintre ceea ce se întâmplă în timpul somnului (”visele”) sau constituie dorințe, proiecte, așteptări (”visurile”). În realitatea, lucrurile nu sunt atât de clar definite. Ce sunt proiectele la care visăm ”cu ochii deschiși”?

Factori motivatori, ar putea fi un răspuns. Una dintre motivațiile pentru care fac, uneori, lucruri care trebuie făcute, sau mai degrabă, unul dintre scopurile cu care încerc să fiu compatibilă, să mă regăsesc în el, este colegiul privat de la Bolovani. Îmi doresc o școală adevărată – !adevărată” în accepțiunea realității mele. În care să intru la oră și să spun: ”astăzi vom vorbi despre emoție”. Și ei să fie atât de liberi și atât de ”ei înșiși” la cei 16 ani ai lor încât să vorbească despre emoție, cu emoție, necopleșiți de ea, ci integrați pe deplin în emoția celorlalți.

Îmi doresc un colegiu în care să intru la oră și să văd ”îngerul” tăcerii și comunicării dintre noi toți (un moment de grație pe care toți cei care au ”vorbit în public” știu să îl identifice)  abia în minuntul 21, conjunctural. Și să înțeleg că este vorba despre altceva, să spunem despre faptul că unuia dintre elevi i-a murit recent bunica. Și să putem să fim liberi împreună să îl întrebăm dacă este ok pentru el să ne vorbească despre bunica sa, dacă este ok pentru el ca ceilalți să îi vorbească despre bunicile lor.

Îmi doresc să arăt tuturor că nu există tineri, copii ”needucabili”. Ci doar adulți egoiști.

De aceea sunt pe lângă el, pe lângă soțul meu. Pentru că pare să aibă energie să fie acolo, până la capăt, în acest vis.

Până atunci, iarna la Bolovani arată astfel: