M-am întrebat adesea care e povestea pe care nu o vedem, cea pe care nu o înțelegem, din umbra tinerilor NEETS, a celor cincisprezece milioane de tineri europeni analfabeți funcțional, a altor milioane care își caută încă drumul, a ezitării și amânării de a se maturiza, a-și asuma responsabilități, a avea copii.
Încă aștept cercetările care să asume dacă suntem într-un declin al speciei. Ceva semne sunt. Inclusiv ipoteza încetării dezvoltării (în volum) a cortexului celebral s-a oprit. Proiecte de conectare a noastră la inteligența artificială sunt. Știm cu siguranță că procentul de nutrienți din bobul de grâu a scăzut cu 25%, de exemplu și generația tânără se confruntă cu majore probleme de fertilitate.
Cel mai mult m-au întristat în ultima vreme statisticile despre dezechilibrele emoționale de care suferă tot mai mulți tineri.
Dar dacă ei știu? Dacă au pe undeva, ascunși de sute de milioane de ani, niște senzori speciali care au primit deja informațiile de activare: despre calitatea aerului, despre lipsa de apă, despre variațiile de temperatură, despre tensiuni și suprapopulare, despre tehnologia care îi izolează, despre…
Și astfel au preluat pe umerii lor toată lipsa de speranță a lumii. Și au fost copleșiti. Cu excepția Gretei. Care, din lumea ei specială a văzut mai clar decât noi toți. Tare mă bucur că Greta este cetățean european, pentru că tare multă nevoie are Europa de tineri care să creadă că viitorul depinde de ei, nu de noi, cei care pare că am eșuat să le păstrăm șanse la o viață de calitate.
Pentru ea, dar și pentru tinerii noștri, Coaliția pentru Educație a marcat #FridaysForFuture, simbolic, prin grafica lui Hrant Jaghinyan.
Bravo celor din România care au pus țara pe hartă, nerămânând stingheri și desincronizați.
