Femei care sunt Lumină

Mariana Arnautu la Conferinta „Bune practici în educația celor vulnerabili”, organizată de Asociația C4C Communication for Community, 23/24 octombrie 2015

Unele dintre muzele mele s-au așteptat să scriu despre ele. Altele nu.

Unele dintre muzele mele sunt în apropierea mea, familie, colaboratori și tot așa. Altele nu. Majoritatea dintre ele sunt însă reprezentantele unui grup mai mare de femei, care au atribute asemănătoare.

Eu sunt cea privilegiată că le cunosc și că pot să îmi traduc, într-o învățătură valoroasă pentru mine, ceea ce înțeleg din felul lor de a fi.

Câteodată ezit să scriu explicit pentru că, uitându-mă, cu ochii mei, la ceea ce văd în jurul lor, mă gândesc că s-ar putea să nu li potrivească gestul meu. Sunt convinsă că voi rata poate, în interiorul celor 40 de zile, femei importante pentru mine. Recunosc că mă risc și îmi păstrez privilegiul de a mai scrie astfel de texte și mai spun că niciuna dintre ele nu a fost avertizată dinainte…

Cum nici Mariana nu a fost.

Cuvintele scrise despre Maria Gheorghiu au generat nuanțe diferite de reacții. Cred că, de fapt, provocarea mea are de-a face cu o perioadă a vieții mele în care trebuie să aleg căi care mă vor face neplăcută unor oameni. Cred că leadershipul este și despre asta – să fii “neplăcută”, ca medicamentele amare pe termen scurt și dedicată unui scop mai larg decât tine, pe termen mediu și lung. Și asta mă frustrează.

Am cunoscut-o pe Mariana în contextul unei serii mai mari de acțiuni ale C4C (www.c4c.ro), dedicate înțelegerii programelor de “a doua șansă”. Organizația în slujba căreia acționează (World Vision) este o organizație din liga întâi, cum îmi place mie să le spun – multinațională, cu echipă permanent care are continuitate dincolo de limitele unui proiect, cu posibilitate de a urmări acțiuni pe perioade lungi de ani, cu atenție la cercetare și impact.

Și îmi zâmbește minunat de fiecare dată.

Și are toate cuvintele minunate la ea, pentru cine are răbdare și bunătate să o asculte.

Ceea ce mă intrigă la ea și m-a ajutat enorm în lucrul cu alți oameni (căci nu se știe cine dă și cine primește) este nivelul ei de competență și delicatețea cu care intervine într-o conversație și ne împărtășește argumentele pe care le are și care sunt impecabil susținute de știință, cercetări, date. M-a ajutat să văd astfel de oameni, de femei și să pot să le încurajez atunci când am avut ocazia să lucrez cu ele. Da, este vorba despre cum vede un lider lumina din astfel de oameni și cum știe să devină transparent, ca șef, pentru ca acea lumină să îmbogățească organizația din care face parte.

Aș fi putut scrie și despre ea că e “Mariana credinței”, așa cum am spus despre Diana Certan. Dar dintr-o altă perspectivă: cea a preotesei care participă, modestă, în spatele bisericii, la slujbă și la toate ritualurile. Cea pe care lumea o știe acolo de douăzeci de ani, nu stă în lumină, pentru că nu aceasta este misiunea ei. Are întodeauna un zâmbet și o vorbă bună pentru cei care i se adresează și este dovada vie a valorilor pe care alții le predică.

Dar Mariana Arnăutu este Lumină. Pentru cei care o cunosc și pentru cei cărora le este dedicată. Și sper ca pentru toate echipele din care a făcut sau face parte. Pentru că toate organizațiile au astfel de oameni, inclusiv companiile și instituțiile publice. Și multe dintre ele ratează să le transmită că sunt văzuți și apreciați.

Draga mea, îți mulțumesc pentru cum știi să fii și îți doresc să fii sănătoasă, fericită și să vii văzută atât cât ai tu nevoie ca să visezi mai departe și să fii fapte minunate. Te îmbrățișez.

București, 1 mai 2018, 24/30

 

 

 Femei care sunt Lumină

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *