I am a teacher. Am I?

Există momente, ca cele de duminică dimineața de exemplu, când poți avea clipe de grație, în care să te uiți mai atent la cine ești, cine ai putea fi, cine ai fost ș.a.m.d. Este natural ca atunci când copilul tău dintâi ajunge la 18 ani, să te uiți la tine, cea/cel de atunci și să te întrebi cum s-a format decizia ta pentru o anume carieră sau un anume profil de studii.

Acum 25 de ani am ales să nu aleg. Pentru că nu eram pregătită să aleg sau nu mă convinsese nimic. Se întâmpla în 1989, eram premiantă și toate cutumele societății în care trăiam m-au plasat într-o poziție exterioară flow-ului care cuprinsese întreaga promoție. Noroc că au venit evenimentele din decembrie și întreg sistemul a fost bulversat, astfel încât dezorientarea mea nu a mai atras atenția.

Ulterior, prima mea experiență de muncă a fost la catedră, la fel ca și prima mea opțiune de studii superioare. Am muncit apoi lucruri diferite în viață. Nu e o formulare fericită însă e un adevăr. Uitându-mă în urmă, realizez (o mica parte de explicație, evident) că am o plăcere, mai evidentă sau mai secretă, care nu m-a părăsit niciodată. Îmi place să fiu profesor.

Au fost în cei 25 de ani diferite job-uri și activități, multe dimensiuni și experiențe încât îmi este dificil să afirm, din ce în ce mai dificil, ce sunt, cu ce profesie mă definesc, ce rol/roluri (sociale) îmi asum. În plus, trecerea mea de învățare prin Facultatea de Sociologie, mi-a adus o atenție superioară asupra etichetării, statusurilor și rolurilor, conflictului de rol etc. Atenție care, la rându-i, îmi creează dificultăți: teoria rolurilor este controversată, Goffman[i] a murit abia în 1982 și încă nu are validarea posterității iar Dicționarul de Sociologie Oxford consideră că “nu există un concept clar al identității în sociologia modernă” [ii].

 

Același Dicționar revine însă la Goffman și întrebarea lui: “există sau nu un Sine sau o identitate autentică în spatele diferitelor măști sub care ne înfățișăm celorlați?”[iii]. Și în această întrebare am găsit eu (re)surse pentru căutările mele:

–       Este important să existe sau nu o identitate autentică pentru a fi fericiți?

–       Dacă nu există atunci înseamnă că suntem nimic?

–       Putem presupune că e important pentru noi să existe suprapunere între Sine și reprezentările pe care le au ceilalți?

–       În ce fel este important?

–       Există persoane în apropierea noastră pentru care este important, într-o măsură care să conteze?

Voi reveni la aceste întrebări. Deocamdată mă întorc la punctul de plecare.

Sunt profesor în măsura în care îmi place sau în măsura în care această profesie m-ar defini, sau pentru că e o mască sub care mă înfățișez celorlalți? Cum facem cu măștile acestea? Suntem atât de atenți încât să le luăm din “șifonier” spre a le purta, gândindu-ne cu cine ne vedem sau ce avem de făcut?

Acesta nu este un curs plictisitor. În esență vreau să fiu citită și înțeleasă. Observați o dihotomie aici? Dacă eu mă înțeleg ar trebui să fie suficient?

Așa și cu educația din România. Cu întreg sistemul. Dacă el se înțelege și își este suficient (v. explicația: “elevii nu au luat în serios simulările”), adică există o identitate autentică în spatele percepțiilor pe care o întreagă societate le are, cum ar putea Sinele sistemului să își asume vreodată un proces de dezvoltare? Sistemul este doar bolnav, corupt, anacronic, nu schizoid sau depresiv. Sistemul are multe probleme dar pare să nu aibă o problemă de identitate? Căci fiecare suntem ceea ce suntem, nu-i așa?

 



[i] Goffman, Erving (1922 – 1982), considerat pionierul perspectivei dramaturgice asupra sociologiei – concepte documentate: importanța simbolurilor și ritualurilor în viața cotidiană, rolurile jucate de oameni și administrarea impresiilor, instituțiile totale, teoria etichetării, etc.

[ii] Editura Univers Enciclopedic, București, 2003, pag. 260

[iii] id. pag. 278

 I am a teacher. Am I?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *