Impact. Și dacă nu voi ști niciodată ce urme am lăsat în lume?

„When I feel there is nothing more to give, I’ll walk away.”

a declarat Zinedine Zidane, în ziua în care și-a anunțat plecarea de la Real Madrid, după ce tocmai câștigase a treia oară la rând Champions League. Și a adăugat că nu intenționează să antreneze sezonul următor pentru că, nu-i așa, dacă cineva și-a câștigat dreptul de a ”zăcea” o vreme mai lungă (”long lie down”), atunci el este acela.

Și uite așa, în câteva rânduri scurte, mi se închide mie înțelegerea asupra lecțiilor zilei. Am o provocare mare cu impactul, relevanța a ceea ce fac, în general.

O conversație pe care am avut-o acum vreun an cu o învățătoare (se știe ea) a schimbat-o pe ea, relația cu directoarea școlii, atmosfera din cancelarie și a avut impact asupra a zeci, poate sute de copii.

O prezentare dintr-o conferință publică a călătorit cu o participantă, în o ședința cu părinții colegilor de clasă ai fiicei ei, care au înțeles că mintea adolescenților pur și simplu nu e ca mintea lor. Fiica ei i-a spus a doua zi că părinții au fost impresionați, iar ea este încântată. Explicațiile mele despre rațional și emoțional, dintr-un alt eveniment, au devenit o prezentare relevantă pentru părinții implicați în viața școlilor. Și am astfel de exemple în aproape fiecare zi.

Persoane simple, om cu om, sau colectivități mai mari și-au luat cu ei în călătoriile lor trei cuvinte, un concept sau o emoție. De la mine, de la un profesor sau orice persoană cu care s-au intersectat. Oameni care știu să asculte, să vadă și să primească. Câteodată. Pentru că truda mea de ”a avea impact” este zilnică. Și zilnic am conversații cu oameni care nu mă valorizează, care mă chestionează și care, sigur, pun la îndoială că ceea ce afirm.

Nevoia de semnificație este o nevoie. Nu e doar o dorință de a fi semnificantă – chestiune de ego, poate. Pentru unii oameni, ca mine, este o nevoie. Așa e personalitatea noastră. Ca să fim împliniți merită să știm că pentru meseriile complexe nu există sisteme de măsurare a performanței. Noi nu răspundem la 20 de telefoane în callcenter sau vindem 3 mașini de spălat – ceea ce nu e rău, sigur, dar se poate măsura. 10′ de conversație cu un candidat, ca recrutor pot schimba o viață și prin ea, întreaga lume. 

E nevoie de focus, de nișe, de concentrare. Dar uneori, ăstora care suntem pofticioși, curioși, ne place să gustăm din toate, ca să avem o înțelegere mai bună a lumii. Am avut o poreclă în liceu – ”Dana știe tot”. Am interpretat-o peiorativ. Poate părea o dorință necontrolată. Dar eu știu că este o nevoie și alții nu o au și nu o înțeleg. Iar pentru mine, onest, este o competență. Care mă ajută nu să performez mai bine, ci să am impact, să fiu relevantă.

Am să mă desprind de ideea de a face alegeri de prioritizare, nișare, focalizare pentru a avea performanță. Pentru că nu mi se potrivește ca structură – știu să o fac destul de bine dar nu talentul meu nr. 1. Mă ajută să accept să fiu/par așa mai destructurată, descentrată, faptul că, de fapt, nu știu cum călătoresc în lume cuvintele și faptele mele și, mai ales, înțelegerile date de ceilalți acestora.

Eu știu că am impact.

Și mai știu că alegerile mele merită să țină cont de trăirea nevoii de a dărui.

Și altceva nu pot dărui decât pe mine însămi, așa cum sunt.

Mă rog să am inspirația să văd sens mereu în ce fac/dărui.

Și să îmi propun obiective peste ani, astfel încât să îmi iau din ele energia viitorului (promis) pentru motivația de astăzi.

București, 31 mai 2017

După-amiază în care voi fi aici, bucurându-mă de asocierea cu alte 99 de femei cu impact. Recunoscătoare.

Afiș Lansare Forța Civică a Femeilor, 31 mai 2018

 

 Impact. Și dacă nu voi ști niciodată ce urme am lăsat în lume?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *