Ironia bugetului lui Dragnea

O pizza mică sau mare? Căutând o parabolă care să ajute textul de mai jos, mi-am adus aminte de o dezbatere pe un forum, despre costul și consistența unei pizza, calculate per cm2. Concluzia era că o pizza mai mare este mai rentabilă.

Așa și cu bugetul național și descentralizarea. Preferăm să comandăm multe pizza mici, „fiecare cu-a lui”, decât să avem o felie decentă, dintr-o pizza împărțită cu alții. Iar filmul scurt de aici explică foarte clar adevărurile fragmentării guvernanței locale din România.

Au „transpirat” discuțiile de ieri, pe tema bugetului și alocărilor pentru administrațiile locale, găzduite de Asociația Municipiilor din România. Mie totdeauna mi-au plăcut momentele de „criză”, am un apetit, o bucurie pentru ele – cred că sunt cele mai bune momente pentru transformare. Pe scurt, criza e deja în proces, schimbarea devine o soluție și capătă susținători. Pe ziare.com, citesc despre momentele „lor” de sinceritate – o dovadă că ei știu care sunt răspunsurile, încă de la bugetul lui 2018. Doar că ar fi „prea mare deranjul” să recunoască că actualul model de dezvoltare și administrare este epuizat.

La o întâlnire cu aleși locali, în decembrie 2018, am fost întrebată care este principală problemă pe care o are sistem de educație. Am răspuns, potrivit contextului și nu numai, că fragmentarea bugetelor și administrației locale, pe scurt, „finanțarea și buna guvernanță”. A fost oricum singura întâlnire din viața mea în care am auzit aleși locali vorbind despre faptul că administrațiile locale trebuie să devină mai suple, inclusiv prin digitalizare, pentru a disloca resursă umană pentru economie (sic!).

„Ticăloșenia e că permanent se discută de descentralizare, în campanie, la congrese. În realitate, primul pas e finanțarea, independența financiară. Ce s-a întâmplat în 2018 e dezastrul administrației locale”, a spus Robert Negoiță (primarul sectorului 3 și președinte AMR). Eu l-aș contrazice – 2018 a fost primul an de confruntare dură cu realitatea: e începutul sfârșitului administrației locale așa cum o știm de 50 de ani.

Dar surpriza pe care vreau să o semnalizez – să nu se risipească, este relatarea primarului Falcă (de la Arad) –  „Liviu Dragnea le-a transmis primarilor în întâlnirea de miercuri „să dea afară oameni și să modernizeze serviciile sociale” și să vină și cu legea zonelor metropolitane.” Deci, cine sunt „ticăloșii”? Că ei toți, indiferent de partid, par să știe care sunt soluțiile…

Astăzi, primarii de sectoare și cel general au de făcut „teme pentru acasă”: să se întâlnească și să propună o soluție de alocare a bugetului pentru București. Eu zic să îi cheme și pe cei din Ilfov și să semneze înființarea Zonei Metropolitane București – Ilfov. După care să își asume ca în 3 luni să aibă Legea pe care le-a cerut-o Președintelui partidului (sic!). După care să avem, în an electoral 2020, un alt buget și doar vreo 1500 de primari de ales. Cum ar fi? Să fie criza aceasta cea mai bună oportunitate de dezvoltare…

credit foto: Oliver Roos, pentru unsplash.com
 Ironia bugetului lui Dragnea

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *