Stimate Doamne,
Stimați Domni[i],
Mă înclin.
Sunt onorată să fiu astăzi aici.
Am muncit pentru asta, dar aceasta nu mă califică automat să fi fost invitată.
Pentru că în sală și în țară sunt oameni care au muncit infinit mai mult decât mine, care au avut încredere în clipe de îndoială mai adâncă decât ale mele. Oameni a căror slujire pentru școala românească merită recunoștință. Și…, mai ales, sunt oameni care au dovedit deja mai multă anduranță, perseverență în a practica valorile în care cred, valorile pe care le predică.
Fix într-un 29 martie, 2016, mergeam spre Craiova pentru una dintre primele dezbateri din cadrul proiectului “România Educată” și scriam de pe drum:
„Un copil care merge la școală bucuros, în majoritatea zilelor, care termină școala bucuros cu cine este și ce știe să facă, va deveni un adult împlinit. Împlinit cu el, în familia lui și în/cu țara în care trăiește.”
Colegii mei, din Coaliția pentru Educație, mi-au scris în cursul după-amiezii și nopții de ieri, un mandat de reprezentare. Una dintre recomandari a fost: spune-le despre valori, spune-le cât ne-a luat nouă, spune-le cât de greu poate fi să fii lider în sala de clasă având un singur instrument: practicarea valorilor pe care le ceri copiilor cu care te întâlnești.
Patru ani le-a luat profesioniștilor din Institutul de Științe ale Educației, mă înclin, patru ani și șase miniștri, să vadă asumate într-un document oficial, profilele absolvenților diferitelor etape ale școlarității din România. Se face astfel un pas consistent, încă mic, pentru recunoașterea rolului științei și politicilor publice bazate pe date, în educația din România.
Trei ani de dezbateri și consultări au fost necesare până când Președintele și-a asumat documentul România Educată.
Iar astăzi este ziua Educației care ne unește.
Drumul de la idei și documente până la practică, până la lege, este lung și migălos. Și nu poate fi făcut peste noapte. Pentru că astăzi, toți, putem citi acest document și putem înțelege din el lucruri diferite, soluții diferite, școli diferite.
***
Încredere
Echitate
Solidaritate
Eficacitate
Autonomie
Acestea sunt cele 5 valori pe care le propune documentul de viziune prezentat.
Ah, sună tare bine….
(Pentru că am fost rugată să am în vedere o abordare interactive, am propus participanților să caute și să scrie pe cartonașul alb din mapă – care este valoarea, din cele cinci, care cred că îi reprezintă cel mai bine).
Bun. Ați făcut o alegere.
O valoare nu produce… valoare prin simpla ei enunțare.
Ci prin comportamentele în care este declinată.
De exemplu, una dintre valorile Coaliției pentru Educație este “pasiunea pentru învățare”. Noi am parcurs ceva procese mai complicate până să fim siguri că toți înțelegem aceleași comportamente. Iar unul dintre cele agreate este: „Consideram greșeala parte din procesul de învățare și nu ne e frică să greșim pentru că așa ne depășim limitele.”
(Acum i-am rugat pe cei din sală să scrie, pe spatele cartonașului, un comportament de declinare – cum știu că cineva practică valoarea pe care au ales-o?)
***
Ați avut moment de răgaz de reflecție, tare bun în școală…
Discutați cu cel din stânga dumneavoastră.
Sunt convinsă că veți fi scris sau descris comportamente diferite.
Revenind la prima valoare aleasă pentru a reconstrui educația din România, încrederea, pot simplifica discuția spunând că încrederea, așa cum o înțeleg eu, este de două feluri:
- Încrederea care se câștigă;
- Încrederea care se pierde.
Educația ne va uni și ne va crește, ca țară, ca persoane, atunci când încrederea nici nu se va câștiga, pentru că nu e doar efortul celuilalt, nici nu se va pierde, pentru că va fi fost confirmată.
Astfel că mă uit cu încredere la Ministru, la președinții celor două comisii[ii], la profesioniștii din sistem și cei care îi susțin:
“Vă investesc cu încredere:
Că veți colabora,
Că veți fi solidari, construind un eco sistem de creștere, lipsit de orgolii și pasiuni individuale,
Că veți face o lege care respire echitate și care să construiască cel mai bun cadru pentru educarea de cetățeni autonomi.
Că școala va trece limitele autoimpuse din frică, poate, din necunoaștere, poate, și va deveni relevantă pentru viață.”
Este nevoie de încredere.
Încredere în oameni, în procese de consultare reale și în timpul elaborării documentelor, în punerea de acord, nu în negocierea unui compromis, în majoritatea și soluție ponderată de experți. Și este nevoie de asumare, iar eu am mandat pentru a insista cu asumarea responsabilitații ca cei mai buni profesioniști din educație să lucreze acolo unde este cea mai mare nevoie de ei. Întregul sistem de management al carierei didactice necesită schimbare, de la formarea inițială și până la nevoia unei metodologii de ieșire din sistem[iii].
Revenind la valori, una dintre cele mai mari nevoi din sistem este cea de respect – acesta poate însemna multe lucruri, declinări, comportamente diferite pentru fiecare dintre noi.
La Coaliție înseamnă (și) că: “vedem binele înainte de toate și ne luăm din experiențe împreună ceea ce este valoros pentru a crește.”
Pentru mine, educație înseamnă creștere, adică șansa fiecărui copil să-i fie văzută lumina cu care a venit în lume. Și închei cu un alt citat adus de amintirile zilei de 29 martie. Acum 6 ani, Vladimir Ghika, a fost declarat „martir pentru credință” de către Papa Francisc: ”Lumina e tăcută, sunetul nu se vede. Totuși, numai lumina permite să recunoști într-o mulțime pe cel care vorbește.”
[i] Discurs ținut pe 29 martie 2019, la București, cu prilejul lansării viziunii „Educația ne unește”, ca parte din procesul de fundamentare a unei noi legi a educației, asumate de PSD prin Programul de Guvernare 2017 – 2020
[ii] Am presupus că dl senator Pop va fi prezent, având în vedere că era primul vorbitor trecut în agendă. Dl Pop a lipsit.
[iii] Am primit feedback la această parte a declarației – unii dintre cei din sală au crezut că este vorba despre elevi – atât de mult este fixată în conștiința de sistem „titularizarea pe viață”….