O perspectivă de campanie (electorală)

Pentru că am primit întrebări și pentru că ar fi păcat să pierd acest text, sau să nu mi-l asum integral, preiau aici ceea ce am spus, aproximativ, duminică seară. Partidul Național Liberal a organizat evenimentul de lansare a programului candidatului Klaus Iohannis cu o audiență majoritar nepartizană: mediul academic, mediul asociativ, oameni de afaceri, profesori, experți din diferite domenii. Evident, am fost copleșită și am preferat mai degrabă să citesc și să mă asigur că transmit măcar parte din mesajele puse inițial pe hârtie în varianta lungă. Putea fi mai bine, ține și de experiență. Nici eu și nici partidele nu suntem învățați cu astfel de colaborări 🙂 Așa că, pentru curioși:

 

”Bună seara tuturor,

Sunt onorată să fiu astăzi în fața dumneavoastră.

Sunt recunoscătoare pentru invitație.

Și pentru călătoria care m-a adus aici, din cel mai îndepărtat și mai sărac județ al Moldovei, de unde am plecat la facultate.

Sunt recunoscătoare pentru oamenii care mi-au fost învățători, profesori, mentori, modele, oameni care m-au învestit cu încredere. Unii dintre ei sunt aici în sală. Acestora și tuturor celor care au investit în mine încrederea lor, le mulțumesc.

Căci apa cea mai bună pentru creșterea oamenilor este încrederea.

***

Astăzi celebrăm drumul care ne-a adus aici, împreună.

Și aflăm cum arată destinația pe care o propune Președintele României, pentru România lui 2025.

Acum cinci ani, una dintre cele mai mari așteptări ale românilor a fost că Președintele Klaus Iohannis, profesor fiind, va face “ceva” pentru educație. Va schimba lucrurile, va transforma școala românească.

Poate nu de dragul copiilor noștri.

Ci conștient că viitorul este al copiilor și că România, ca să crească, are nevoie de fiecare copil. Fiecare – cu cel mai bun viitor posibil.

Ca răspuns la așteptările noastre, Președintele a ales un proiect de țară, România Educată, și a asigurat condiții prielnice de creștere. Unii dintre noi am investit în acest proiect multe speranțe. Speranțele, ca și încrederea, sunt alegeri personale și e sănătos să nu le condiționăm.

În acești cinci ani am luptat unii cu alții, român cu român, și, mai ales, am stat toți, aproape suspendați, pe o punte subțire între democrație și lipsa ei. Fiecare zi a fost o alegere, o încercare, o repoziționare.

(Slavă Domnului că au existat rețelele sociale și că nu ne-am simțit atât de singuri cât am fi putut fi!)

Ca un profesionist atent și la proces, nu doar la rezultat, am apreciat faptul că Președintele a încredințat coordonarea proiectului unui tânăr profesionist. Întâmplător – e femeie. Eu știu că într-o societate e un rost în echilibrul de gen. Că suntem complementari și că fiecare aduce diferențe care ne îmbogățesc pe toți. Și le mulțumesc organizatorilor pentru că, iată, au invitat azi și o femeie pe scenă 🙂

***

În România toate construcțiile durează mult. Dar nici piramidele nu s-au terminat într-o zi, veți spune. Parte din explicația pentru durata mare a tot ce începem să construim stă în calitatea proiectării:

România Educată este proiectul care ne-a permis tuturor –

experți și activiști,

universitari și educatoare sau învățători,

reprezentanți ai sindicatelor și ai patronatelor,

decidenți și reprezentanți ai elevilor, ai studenților și ai  părinților,

autorități locale din mediul rural sau urban –

să reflectăm, cu îngăduință și cu răbdare, pentru prima dată în 30 de ani, la un viitor posibil pentru România.

Ca una dintre voluntarii implicați în acest proiect și mă simt recompensată în seara aceasta prin onoarea de a vorbi despre România educată.

Și mă plec, cu respect și cu smerenie, în fața celorlalți.

Zeci dintre voi sunteți în sală astăzi, sute, mii sunteți în țară.

Vă mulțumesc pentru alegerile voastre de a fi prezenți și de a contribui. Și pentru ceea ce am învățat de la unii de la alții.

România Educată este cel mai amplu proces de consultare și dezbateri de după 1989. Și este important să îl considerăm drept un model de proces, un model despre CUM putem face lucrurile ÎMPREUNĂ. Federația Coaliția pentru Educație, o organizație de organizații, pe care o reprezint, a participat la acest proiect de la început, de la dezbaterile regionale. Și a avut contribuții în toate grupurile de lucru.

Pe fundația astfel proiectată se poate construi, sănătos și temeinic.

***

Eu vin din societatea civilă. Înrolarea într-un partid politic nu a fost o opțiune pentru mine, cel puțin până acum. Am considerat că pot fi mai eficientă ca membră a lumii organizațiilor neguvernamentale.

O comunitate pe care o salut, cu respect, pentru determinare si perseverență, pentru experiențele comune de învățare și dezvoltare.

Pentru truda celor cinci ani.

Și sper să vină timpuri mai bune,  prin înțelegerea rolului și a importanței independenței noastre 🙂

***

Pe mine, Președintele m-a convins târziu. Pentru că încrederea mea în el nu a avut legătură cu CE spune Președintele, nici măcar cu CE face Președintele.

Pentru mine a contat CUM face, CUM a făcut și CUM a comunicat Președintele României. În limitele mandatului lui.

Reflecția mea personală este că în anii aceștia de iarnă, am avut nevoie ca cineva să “ne țină spatele”, să țină “porțile” pentru noi. Iar Președintele asta a făcut.

Mă apropii de final, pot încerca un alt registru – toți avem nevoie în viața noastră de oameni care să păzească ”Nordul”, căci ”nordul” este busola care ne aliniază la valori ca integritatea, curajul, respectul.

Spațiul astfel păzit a permis oamenii noi din politică, ne-a permis să respirăm, din când în când, și nouă, celor care facem voluntariat și muncim pentru un bine mai mare decât binele nostru.

Ne-a permis să ne adunăm laolaltă și să contribuim.

***

Așa că eu vă invit pe voi – toți cei care înțelegeți că educația nu este o cheltuială, ci o investiție, cea cu randamentul cel mai bun – să ne amintim împreună că în România, fiecare copil are dreptul la o educație de calitate,

dar că unul din cinci copii, nu termină școala ;

și că doar unul din patru copii are șansa să își finalizeze studiile universitare.

Pe ceilalți, adesea, nu îi vedem. Nici măcar nu le recunoaștem existența.

Pentru că e totdeauna ușor să nu vedem, să nu vorbim despre ceea ce ne doare. Despre ceea ce ar însemna responsabilitate individuală pentru un bine colectiv.

Schimbarea sănătoasă impune să fim împreună.

Schimbarea nu este un experiment pe care cei privilegiați îl fac pe seama celor mai puțin norocoși și mult prea vulnerabili deja.

În România, fiecare dintre copiii noștri – cei trei copii ai mei, copiii dumneavoastră și ai fiecărei familii –  merge la școală degeaba aproape patru ani. Pentru că în cei doisprezece ani acumulează competențe echivalente a opt,opt ani, dacă ar învăța în altă țară dezvoltată.

În România, o altfel de școală e în nevoie si nerăbdare

pentru o transformare autentică, în ritmul potrivit fiecărui copil, fără ignorarea destinației: copiii aceștia prețioși, pentru că sunt puțini, pentru că au fost doriți și așteptați, trebuie să aibă acces la munci și calificări cu valoare adăugată mare.

Fiecare dintre ei are locul lui în societate și fiecare merită ceva sau pe cineva care să îi susțină efortul de dezvoltare.

***

România Educată e o temelie, un plan detaliat prin care școala ar putea căpăta sens și rost pentru fiecare dintre noi.

Nu e o listă de intervenții imediate, pompieristice.

Pentru că școala crește în ritmul copiilor, așezat, cu știință, rutine și practici verificate.

O puteți considera o poveste, căci toți avem nevoie de o poveste în care să credem cu tărie atunci când vrem să înțelegem încotro mergem ÎMPREUNĂ.

Sau o profeție, în care alegem să credem că s-ar putea întâmpla.

Căci, în educație, pe copil dacă îl cauți de bun, de bun îl găsești,

Și bine, educat va crește.

București, 27 octombrie 2019

 O perspectivă de campanie (electorală)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *