Oameni care văd binele din ceilalți

„- Îi mulțumesc domnului Ministru care își predă astăzi mandatul. Împreună cu echipa lui vom identifica ceea ce este valoros, în progres în activitățile ministerului, astfel încât să putem construi mai departe pe punctele tari ale sistemului.”

Acesta este un dialog imaginar. Căci „greaua moștenire” este o autolimitare care ne condiționează tuturor acțiunile. În mod deosebit în ultima vreme îmi doresc să întâlnesc oameni care să vorbească „de bine” despre alții. Atunci când solicit o recomandare pentru un expert sau altul am nevoie să știu care sunt punctele tari ale acelui expert, la ce este el cel mai bun, cum aduce valoare în proiectele în care este implicat. Răspunsuri de tipul „ntzz, ntzzz” nu ajută. Nu pentru că sunt idealistă și cred în oameni ci pentru că, sistemic, este pierdere de timp, adică de capital.

Cu fiecare „discreditare” pe care o aducem în „piață” – X nu este chiar așa de bun la…, știu eu pe altcineva mai bun, etc – sabotăm piața în care ne declarăm experți. Exercițiul de a lucra cu ceea ce este mai bun în oameni nu este vreo nouă religie care ne va face în mod neapărat mai buni unii cu ceilalți si va salva omenirea de la autodistrugere.

Este, mai degrabă, un comportament de igienă relațională care „curață” spațiile sociale și clarifică relațiile de colaborare, de co-participare, de „aducere împreună” în ceea ce ne aseamănă „întru-bine”.

Un tufiș vrăjit de ochiul privitorului. Photo by Derek Aranda on Unsplash

La cum arată lumea acum, la cât de mult este de muncă în România – câtă nevoie avem de capacitate pentru proiectele europene, naționale, (…) pentru co-participare la reconfigurarea spațiului european – ar fi de muncă și resurse pentru toți cei care știu să facă.

Cum ar fi ca de mâine să ne uităm unii la alții prin prisma a ceea ce este valoros în fiecare? Să deschidem ochii și să îl vedem cu adevărat, să vedem ceea ce este de admirat în el, ceea ce nouă nu ne iese (dacă ne evaluăm obiectiv). Este nevoie să fim empatici, să ne „punem în pantofii lui”. Dar truda de transformare a „EGO”-ului nostru poate fi încununată de succes abia atunci când ceea ce este bun în Tine – și eu am smerenia necesară să Văd – se întâlnește cu ceea ce este bine în mine.

În rest, rămâne cum am stabilit – toți avem bubele noastre din cap, toți suntem datori cu măcar o dezamăgire, eu personal voi mai face gafe datorate slăbiciunii, prostiei, lipsei de caracter si, mai ales, ego-ului încă insuficient îmblânzit ca să vadă ceea ce este bun și ceea ce fac bine oamenii cu care am privilegiul să mă întâlnesc. #together, #împreună

(Preluare parțială text FB, iulie 2017)

 Oameni care văd binele din ceilalți

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.