evoluţie (1)

Astăzi am lucrat ceva pentru soţul meu. Am corectat un text. Lucrând am ascultat Albinoni şi am fost acolo, în Evul Mediu, în timpul în care mi-aş fi aşteptat bărbatul plecat la cruciadă, poate.

De sute de ani femeile îşi aşteaptă bărbaţii. Iar în ultimul secol am decis, ca femei, la nivel de discurs mondial, că ar fi foarte bine dacă bărbaţii ne-ar aştepta pe noi. E sens aici? E devenire? E egalitate? Poate fi.

Poate fi bogaţie, în sensul de resurse financiare. Economiştii vor zâmbi, pentru că forţa de muncă feminină contează acum major în economia mondială.

Poate fi bogăţie în sensul de resurse educaţionale – cât de minunaţi pot fi copiii aceştia care au avut şansa unei familii cu doi părinţi, împreună, licenţiaţi.

Poate fi bogăţie în sensul de dezvoltare personală. A ei sau a lui. În momentul în care realizează că nu e important cine aşteaptă pe cine ci ceea ce se întâmplă în momentul în care aşteptarea a luat sfârşit.… Citeste mai mult

dacă ai răbdare…

dacă ai răbdare, vei primi desertul, cartea pe care ţi-o doreşti, sărutul pe care îl visezi, mesajul după care tânjeşti. Ca să ni se întâmple aceste lucruri nu e suficient să avem doar răbdare, ci trebuie să mai desfăşurăm şi nişte alte acţiuni, de exemplu: să mâncăm toată supa, să umblăm prin librării sau să îi scriem lui Moş Crăciun, să fim echilibrate, să nu sărim pe „bietul” băiat, să aşteptăm…

Şi noi nu am vrea să facem toate aceste acţiuni – intermediare. Nu vrem, nu putem, nu avem chef, nu avem nevoie să facem aceste lucruri, pentru că nu ne este poftă de supă, nu mai credem în Moş Crăciun, nu ne place de noi când suntem tot timpul echilibrate, iar, la capătul istoriei, s-ar putea să avem poftă să sărim pe „bietul” băiat.

Există, se pare, o relaţie între maturizare, asumare de responsabilităţi şi asumare a „facerii” unei lungi serii de acţiuni, care să ne ducă la împlinirea unei nevoi.… Citeste mai mult

Părerea mea despre X

Uneori sunt întrebată ce cred despre un anume personaj. (Recent, am fost provocată în mai multe contexte să îmi spun părerea, de cele mai multe ori mi s-a cerut o condamnare fermă, despre cazul vedetei celebre care s-a sinucis). Există o formă, de inconştienţă se spune, tipică tinereţii, care îţi oferă seninătate în punerea unei etichete: „X este un bărbat egoist!”.

Când X este un străin, vei observa că nu depui efort nici pentru a-l critica, nici pentru a-l „apăra”. Însă, de multe ori, X este un personaj, bărbat sau femeie, cu care interacţionezi suficient de des încât interacţiunea să determine reacţii, sentimente şi, uneori, emoţii. Lucrurile par simple până aici.

Până în ziua în care citeşti, te dezvoţi, lucrezi cu tine şi înţelegi că „X” nu este „X”, nu e doar un personaj care apare sporadic în viaţa ta. Ci o reprezentare – de moment, de cele mai multe ori, a cuiva mai important (să spunem că a tatălui tău, că de mame ne-am ocupat ieri).… Citeste mai mult

părinţi, copii…

Zilele de luni vin, de cele mai multe ori, cu multă rutină şi nevoie de a-ţi face ordine în agendă. Pentru cei din zona de business e chiar simplu: iau to-do-listul de vineri şi se uită pe el sperând să bifeze cât mai multe task-uri până la momentul în care „do„-urile zilei de luni apar din ce în ce mai repede.

Ah, e luni! „Şi mama strigă la mine să mă trezesc pentru că trebuie să merg la şcoală.”

În ultimele câteva săptămâni eu însămi am oscilat între stările de a fi copil şi a fi părinte. Pentru că nu există nici o graniţă care să despartă fundamental cele două statusuri. E dimineaţă, vrei sa obţii ceva de la soţul tău. Manipulezi? Probabil ca da, ca un părinte. E ora 10.00, şeful îţi reproşează ceva. Pui capul în jos? Probabil ca da, din nou, ca un copil de data aceasta.… Citeste mai mult