Nichita: Colind de inima

Colinda de inima
                                        de Nichita Stanescu
Voi colinda cu inima mea
mergând prin zăpadă,
mâna mea în cinci colțuri ca o stea
începe cuvinte să vadă. Brațul meu, o coadă de cometă,
umărul și pieptul meu – cer.
Căldura lor secretă
lucește albastră de ger.
Să fiți liniștiți, să aveți parte de liniștea albă
sub cetina verde împodobită.
Ochii mei, două vergele-ntr-o salbă,
împodobesc ora, clipită. Ave vouă, bărbaților, femeilor,
inima mea vă salută,
ninge deasupra secundelor, orelor
cu zăpada argintie și mută.Ding-dang, numai inima, ding-dang, numai ea
bate la mesele voastre,
în noaptea aceasta e-o singură stea
și-o nenumărare de ceruri albastre.… Citeste mai mult
Etichete: , , ,

David e celebru pentru că este o raritate. De regulă, învinge Goliat

M-am gândit zilele trecute la Raed Arafat și președintele Băsescu. Întâmplător eu știu punctul de vedere al lui Raed Arafat de mulți ani, când nu era atât de celebru. Pe scurt, Arafat spune: există un moment important în procesul de interacțiune cu un beneficiar al sistemului de sănătate: momentul de intrare, de criză. Momentul când suni la 112, când altcineva sună pentru tine. Urgențele reprezintă un cost major în sistemul de sănătate. Pentru că implică medici de specialități diferite, prezenți într-un spațiu care presupune costuri importante de dotări, tehnologie, administrare. O urgență majoră, care presupune din prima secundă echipaje speciale, transfuzii, săli de operație imediat funcționale, înseamnă zeci de mii de euro în prima oră.

Imaginați-vă că sună cineva la 112 pentru un accident major de circulație cu trei tineri în stare gravă. Faptul că sunt tineri înseamnă o urgență în plus pentru că statul are deja realizată o investiție majoră în ei (alocație, educație, sănătate gratuită până la 18 ani, gratuități la transport, alte servicii din infrastructura socială).… Citeste mai mult

Etichete: , , ,

Șefă de Crăciun

Unul dintre rolurile sociale pe care le exercit în această perioadă este cel de manager (sau managera?) de proiect. Să spunem că sunt șefă de proiect: http://c4c.ro/munca/.

Cred că între a fi șefă și a ”manageria” un proiect, diferențele sunt infinite. Eu mi-am asumat rolul de manager, însă mulți dintre cei cu care colaborez mă asimilează, în modelele lor mentale, cu rolul de șefă. Drept care, dacă sunt șefă operează cu anumite dimensiuni ale lor, asortate cu poziția: îmi ascund lucruri, încearcă să rezolve ”din mers” anumite situații, sunt îmbufnate și supărate că nu le apreciez suficient, că nu le văd contribuția, că nu le acord responsabilități care să le placă sau numai responsabilități care să le placă.

Uneori în proces intervine un alt rol al meu: cel de mamă. Dimensiunea mea maternă este invocată subconștient. Și ele (ei mai puțin, deși…) se așteaptă să le înțeleg, să le susțin necondiționat, să fiu de acord cu toate inițiativele lor.… Citeste mai mult

atelierul lui Moș Crăciun

Ieri am fost cu fiica mea la atelierul lui Moș Crăciun. Dimineață eram la Bolovani, astfel încât, ca să ajungem în Militari, din Chitila am mers pe centură. Foarte repede la acea oră.

Am lucrat o coroniță minunată, din forme ale mânuțelor ei.

Noi am facut-o din carton verde, cu o funda din hârtie creponată. Ana Sophia a fost fericită. De ceea ce putea ea să facă. De jocul pe care și l-a alcătuit singură. De copii. Am stat acolo trei ore. Trei ore pe care le-am receptat ca fiind un timp cu sens.

Ceea ce a fos însă încântător a fost reacția părinților, reacție asumată și recunoscută. Dată fiind vârsta unora dintre copii era evident că nu aveau răbdare pentru a parcurge tot procesul. Însă părinții aveau. Își doreau și erau implicați și prezenți. Foarte atenți. Recunoscând că pentru ei era relaxant.

Nu voi chestiona acum ”procesul” si nevoia de a-i integra pe copii cât mai mult în activități comune cu părinții.… Citeste mai mult

Etichete: , ,

2012, pentru copii

”M-am întrebat de multe ori cum și unde se vor lega ”punctele” din viața mea profesională: mulți ani de management de resurse umane și un adânc respect pentru educație și învățare, multă bucurie atunci când interacționez cu studenții și când organizez activități de tabere sau ateliere dedicate copiilor. Și multă tristețe atunci când intuiesc într-o anume categorie de părinți – angajați corporatiști bine poziționați profesional – o lipsă de sens cu ceea ce fac zi de zi și cu absența lor de lângă demersul formativ al copiilor.

Cred că acest proiect ar putea să fie legătura pe care eu o fac între aceste puncte.
Însă este un proiect de echipă, chiar de echipe mari, de expertize variate și consistente, iar structura actuală de finanțare nu permite susținerea tuturor dimensiunilor pe care proiectul tinde să le aibă. De aceea am scris această prezentare.

Eu cred în economia socială, cred în infrastructura socială: un oraș nu are nevoie doar de bulevarde suspendate.… Citeste mai mult

Etichete: , ,