„Dacă avea 10 lei, cel mare trăia”

Fiecare oportunitate profesională vine în viață cu un scop. În general să ne ajute, să
creeze contextul pentru a învăța ceva nou. Cele două proiecte din sfera
devoltării infrastructurii sociale în care sunt implicată (v. www.c4c.ro) mă duc mai aproape, tot mai aproape de
nevoi  fundamentale și  către simțirea legii, a funcționării ei,
altfel decât în litera ei. De exemplu, fondul clasei, colectarea lui, însă mai
ales obligarea copiilor la plată este ilegală. Cum funcționează lucrurile în
realitate? Ca în multe alte situații: ceea ce ar fi trebuit să fie voluntar
devine obligatoriu. Normă. Dacă nu te conformezi ești exclus social.

Nu știu care este
tot adevărul articolului http://www.evz.ro/detalii/stiri/tragedie-in-ferentari-patru-frati-au-murit-imbratisati-in-flacari-962923.html.

Însă este posibil ca acel copil să nu se fi dus la școală pentru că un
învățător i-a pus în vedere că trebuie să vină cu cei 10 lei pentru fondul
clasei. Nu chestionez acum destinul, întâmplarea, istoria acelei familii.… Citeste mai mult

Etichete: , , ,

nu mai vreau la ședință

Totul a început de vineri.
Dimineața ședință, dificilă. La prânz strigături, la un alt birou. Vorbit la
telefon, susținut deplasare Călărași. Dupa-amiază ședință: 6 părți la aceeași
masă. Seara telefon: 2.3. nu arată așa cum am sperat. Și mai seara, fiica mea
la petrecere – ce bine, nu are 4 ani și are zile de naștere programate la ora
19.30 seara. Plecat la Bolovani: târându-mă către mașină pentru că energie nu
mai aveam.

Sambata retur la București:
mailuri, lucrat la teză (”fericirea paradoxală”, G. Lipovetsky), planificare
pentru ordinea de zi a ședinței de luni. Citit ghid 2.3., oferit feed-back
(adică tot scris). Ordine în hârtii, printat, semnat. Duminică plecat din nou
la Bolovani, copii, teme, program de cumpărături. Și în toată această perioadă
un gând care se învârte continuu în mintea mea: ”pleacă Bogdan”. Peste 9 zile,
peste 8 zile, peste o săptămână.

Începe ziua de luni. Ședință.
Pleacă Bogdan, la sfârșitul acestei săptămâni.… Citeste mai mult

una dintre situaţiile în care angajaţii „iau lucrurile personal”

Termenul „rețea” se referă la indivizi legați împreună printr-una sau mai multe relații sociale. Imaginați-vă că pentru fiecare angajat dintr-o organizație puneți pe o foaie de hârtie o literă (să spunem inițiala prenumelui) și îi legați pe aceștia cu o linie – ca reprezentare grafică a relației dintre ei. Folosind teoria grafurilor – ramură a matematicii folosită la reprezentarea rețelelor și relațiilor, în aplicațiile sociologice (sociometrie) punctele/nodurile/literele sunt de obicei indivizii, rolurile/posturile sau organizațiile iar legăturile sunt relațiile sociale. După anii ’50 analiza de rețea a acordat mai multă atenție dinamicii grupurilor (formale sau nu), elementelor de funcționare de tipul ”punților” (persoane care constituie singura legătură între două grupuri puternic conectate) și ”echilibrului”(tendința grupurilor foarte coezive de a se polariza).

Observaţie: astăzi, instituţie publică.

Uneori prefer să îi las pe toţi ceilalţi să se aşeze la masa de discuţie şi să observ cine cum se aşează, dacă îşi schimbă poziţia, cum comunică, de la cine cere aprobarea (pe tăcutelea…) de a vorbi.… Citeste mai mult

să fii sau nu în Piața Universității

Astăzi am avut treabă în mai multe locuri, instituții. La unele am așteptat nițel până când am putut vorbi cu cine aveam treabă. Subiectul zilei au fost, evident, evenimentele din Piața Universității. Am vorbit cu un tată despre fiii lui adoloscenți. Și ai lui, ca și al meu, cel mare, au vrut să meargă în Piață. Au întrebat dacă au voie…, s-au așteptat să meargă cu cineva, au cerut sprijin etc. S-a dovedit că încă nu e atât de puternică nevoia pentru a pleca, indiferent ce spun părinții. El, tatăl, și-a adus aminte că a stat vreo trei zile aproape non-stop în 1990, în Piața Universității. Majoritatea celor pe care îi cunosc, care au fost acolo în 89 sau 90, au trecut zilele acestea, măcar pentru câteva zeci de minute pe acolo.

Poate că educația pentru a ieși în stradă și a-ți spune punctul de vedere începe de aici. De la întrebarea mea către acel tată: ”Nouă cine ne-a dat voie să ieșim în stradă în 1989?”.… Citeste mai mult

fragment din tragicomedia unei teze de doctorat – când deja s-a scris prea mult despre…

Iepurașul își face lucrarea de licență și tare mai era minunată toată pădurea. Curioasă, vulpea apare în zonă și îl întreabă:

– Ce faci iepurașule, despre ce scrii tu?

– Am început proiectarea cercetării și plănuiesc să descriu cum este mâncată vulpea de un iepure.

– Ha-ha-ha…, păi cum o să mănânce un amărât de iepuraș o vulpe, poate invers.

– Cercetare științifică vulpeo, dacă nu crezi, te aștept diseară la vizuină.

A doua zi, de dimineață, pădurea este uimită la vederea pielii vulpii întinse la uscat în fața viziunii iepurașului.

Copleșit de curiozitate, vine și lupul la iepuraș să îl întrebe despre ce scrie.

– Sunt la cercetarea propriu-zisă din lucrarea de licență, studiez cum poate fi mâncat un lup de către iepuraș.

– Hahahahahaha…, cum o să mănânce un amărât ca tine un lup mare ca și mine?

– Lupule, eu nu mă distrez, e cercetare științifică riguroasă, dacă nu crezi ne vedem diseară la vizuină….… Citeste mai mult

Etichete: , , ,