Șefă de Crăciun

Unul dintre rolurile sociale pe care le exercit în această perioadă este cel de manager (sau managera?) de proiect. Să spunem că sunt șefă de proiect: http://c4c.ro/munca/.

Cred că între a fi șefă și a ”manageria” un proiect, diferențele sunt infinite. Eu mi-am asumat rolul de manager, însă mulți dintre cei cu care colaborez mă asimilează, în modelele lor mentale, cu rolul de șefă. Drept care, dacă sunt șefă operează cu anumite dimensiuni ale lor, asortate cu poziția: îmi ascund lucruri, încearcă să rezolve ”din mers” anumite situații, sunt îmbufnate și supărate că nu le apreciez suficient, că nu le văd contribuția, că nu le acord responsabilități care să le placă sau numai responsabilități care să le placă.

Uneori în proces intervine un alt rol al meu: cel de mamă. Dimensiunea mea maternă este invocată subconștient. Și ele (ei mai puțin, deși…) se așteaptă să le înțeleg, să le susțin necondiționat, să fiu de acord cu toate inițiativele lor.… Citeste mai mult

atelierul lui Moș Crăciun

Ieri am fost cu fiica mea la atelierul lui Moș Crăciun. Dimineață eram la Bolovani, astfel încât, ca să ajungem în Militari, din Chitila am mers pe centură. Foarte repede la acea oră.

Am lucrat o coroniță minunată, din forme ale mânuțelor ei.

Noi am facut-o din carton verde, cu o funda din hârtie creponată. Ana Sophia a fost fericită. De ceea ce putea ea să facă. De jocul pe care și l-a alcătuit singură. De copii. Am stat acolo trei ore. Trei ore pe care le-am receptat ca fiind un timp cu sens.

Ceea ce a fos însă încântător a fost reacția părinților, reacție asumată și recunoscută. Dată fiind vârsta unora dintre copii era evident că nu aveau răbdare pentru a parcurge tot procesul. Însă părinții aveau. Își doreau și erau implicați și prezenți. Foarte atenți. Recunoscând că pentru ei era relaxant.

Nu voi chestiona acum ”procesul” si nevoia de a-i integra pe copii cât mai mult în activități comune cu părinții.… Citeste mai mult

Etichete: , ,

2012, pentru copii

”M-am întrebat de multe ori cum și unde se vor lega ”punctele” din viața mea profesională: mulți ani de management de resurse umane și un adânc respect pentru educație și învățare, multă bucurie atunci când interacționez cu studenții și când organizez activități de tabere sau ateliere dedicate copiilor. Și multă tristețe atunci când intuiesc într-o anume categorie de părinți – angajați corporatiști bine poziționați profesional – o lipsă de sens cu ceea ce fac zi de zi și cu absența lor de lângă demersul formativ al copiilor.

Cred că acest proiect ar putea să fie legătura pe care eu o fac între aceste puncte.
Însă este un proiect de echipă, chiar de echipe mari, de expertize variate și consistente, iar structura actuală de finanțare nu permite susținerea tuturor dimensiunilor pe care proiectul tinde să le aibă. De aceea am scris această prezentare.

Eu cred în economia socială, cred în infrastructura socială: un oraș nu are nevoie doar de bulevarde suspendate.… Citeste mai mult

Etichete: , ,

il etait une fois

A fost odată ca niciodată…

și e din ce în ce mai puțin important ceea ce a a fost odată, pentru că nu va mai fi. Niciodată.

Când tânjim după ceva ce a fost ignorăm realitatea prezentului și imposibilitatea de a recupera ceea ce ”a fost odată”. E.g.: ”Mi-a fost drag, e adevărat. M-a făcut să plâng. M-a făcut să râd. Să zâmbesc.” Însă nu mai are cum să fie la fel. Pentru că eu nu mai sunt la fel.

Aceasta este o lecție de comportament, inclusiv de business. Și se referă la timpul pe care îl pierdem, îl risipim analizând ceea ce s-a întâmplat, de regulă rău. De regulă, nimeni nu alocă timp analizei contextului în care ”s-au câștigat bani”, însă este alocată multă energie ca să se analizeze de ce și cum s-au pierdut bani. În ce fel este mai important să înțelegem (”vom înțelege?”)  în ce fel pierdem bani = resurse, decât în ce fel îi câștigăm?… Citeste mai mult

consistență

Cursul de ieri seară mi-a prilejuit o reîntâlnire cu un citat al lui (sir) John Whitmore: ”Coaching-ul nu este numai o tehnică de a face lucrurile să meargă, adecvat anumitor condiții. Coaching-ul te formează pentru a te implica, pentru a te purta consistent cu oamenii, pentru a descoperi un mod de a gândi, un mod de a fi”.

Mă re-întreb începând cu aseară ce ar putea să însemne ”a te purta, a fi consistent cu oamenii”. Astăzi am fost în situația de a închide un drum cu o colaboratoare. Și nu voi gestiona bine acest moment. Pentru că, dacă o relație nu crește și nu generează dezvoltare, ambele persoane au partea lor de responsabilitate. Îmi pare rău. Însă nu îmi este foarte clar în ce fel îmi pare rău.

Aseară una dintre studente a ridicat o problemă de alegere între două joburi. O problemă de alegere. Punct.

Care poate fi privită ca o problemă de consistență: care dintre cele 2, sau poate 3, 4 joburi îți oferă șansa, ca angajată, să fii consistentă cu oamenii, adică să fii consistentă mai întâi cu tine?… Citeste mai mult

Etichete: , ,