Părerea mea despre X

Uneori sunt întrebată ce cred despre un anume personaj. (Recent, am fost provocată în mai multe contexte să îmi spun părerea, de cele mai multe ori mi s-a cerut o condamnare fermă, despre cazul vedetei celebre care s-a sinucis). Există o formă, de inconştienţă se spune, tipică tinereţii, care îţi oferă seninătate în punerea unei etichete: „X este un bărbat egoist!”.

Când X este un străin, vei observa că nu depui efort nici pentru a-l critica, nici pentru a-l „apăra”. Însă, de multe ori, X este un personaj, bărbat sau femeie, cu care interacţionezi suficient de des încât interacţiunea să determine reacţii, sentimente şi, uneori, emoţii. Lucrurile par simple până aici.

Până în ziua în care citeşti, te dezvoţi, lucrezi cu tine şi înţelegi că „X” nu este „X”, nu e doar un personaj care apare sporadic în viaţa ta. Ci o reprezentare – de moment, de cele mai multe ori, a cuiva mai important (să spunem că a tatălui tău, că de mame ne-am ocupat ieri). Şi nu e numai atât, reprezentarea tatălui tău ci reprezentarea ta, din mintea ta, despre tatăl tău.

În concluzie, cine este X, cel despre care am fost întrebată? Cel cu care tocmai mi-am zâmbit sau cu care tocmai m-am certat? Ah! Era doar o reflectare a mea şi a unei nevoi/probleme pe care o am acum.

Cred însă (acum, când scriu) că e mai bine să mă abţin, mi-e greu să îmi asum să lucrez cu mine, să vorbesc despre mine mereu. Time out.

X este X, adică o individualitate despre care nu am căderea, priceperea sau egoismul să mă pronunţ.

 Părerea mea despre X

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *