să fii dar să nu fii, în fapt

Mă trezesc. Duş. Mic dejun? Poate. Haine. Maşină. Birou. Cafea. Telefoane. Task-uri. Unele după altele. Neplăceri. Faci ceea ce trebuie. Trebuie să faci foarte multe lucruri. Lipseşti. Nu, nu de la birou. Lipseşti din viaţa ta. Şi din viaţa celor de lângă tine.

Lipseşti din tine. Din ceea ce te defineşte. Lipseşti săptămâni din blogul tău. Pentru că înţelegerea pe care ai făcut-o cu tine, încă de la început, înţelegerea ta cu tine este să scrii când poţi. Însă când poţi? Poţi să scrii atunci când eşti prezent în viaţa ta. Poţi să scrii pentru că eşti. Adică poţi să fii. Prezent. fully aware…

Am note, idei de dezvoltat într-un eventual text, trecute pe scurt în telefonul mobil. Aşa sunt probabil şi proiectele mele: idei de dezvoltat, notate în câteva cuvinte, într-o memorie uitată, amestecată. Poate că unii vor spune: „e vineri dupa-amiază, nu mai are nimic de făcut. Poate să scrie.” Însă eu le-aş putea răspunde că e vineri după-amiază însă viaţa mea a fost suspendată aproape cinci zile (cu mici pauze de râs şi răsfăţ cu Ana şi băieţii) Şi abia acum am revenit în ea…

un sfârşit de săptămână plăcut tuturor celor prezenţi în viaţa lor.

 să fii dar să nu fii, în fapt

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *