Să fii femeie e complicat,
pentru că întotdeauna ești prea înaltă sau prea scundă,
prea slabă, prea tânără sau prea grasă,
și ce să vezi, deseori ești chiar și prea frumoasă.
Să fii femeie e complicat,
pentru că nu ai nici o scuză,
să fii prea slabă sau prea grasă,
și să îți dorești ca, „în zilele acelea”,
să stai ascunsă în casă.
Să fii femeie nu e suficient,
trebuie să fii secretară, mamă sau ajutătoare,
la tot ce înseamnă împlinirea visurilor celor din preajmă.
Să fii femeie presupune,
să crești, să îți alegi o meserie,
să te măriți, să îți iei casă, bărbat și copii.
Altfel, poți să faci ce vrei tu, ba chiar și tot ceea ce face un bărbat,
Să fii femeie e complicat.
Dar…, drumul ei către ea ar putea fi mai relaxat.
În tinerețe aș fi vrut să știu mai multe despre corpul meu, despre relația dintre minte, corp și suflet, despre cât de mult înseamnă o atingere, despre cum funcționează hormonii și cum contează prietenia. Cu o altă femeie. Cu bărbatul de lângă mine. Le-am învățat încercând și greșind și iar încercând. Ca în citatul acela celebru „mai bine să aduni cicatrici decât regrete„… Să fii femeie e complicat… Daaar, ceea ce ne lipsește mult în societatea românească, am văzut-o în alte culturi, inclusiv în sudul Europei, este un pic de relaxare, de bucurie, de celebrare, de „sisterhood”, de frăție, de timp în oraș cu fetele și… femeile. Practica aceasta de a ne împărtăși una cu cealaltă, profund, în conversații care contează, e rară, încă prea rară comparativ cu cât de greu este încă de dus presiunea socială.
8 martie 2019, București