M-am trezit cu gândul acesta: să scriu despre sentimentele amestecate pe care le am când văd publicate listele cu rezultatele unei generații întregi de elevi  (v. link). Între timp am fost ocupată cu îndeletniciri corporatiste și abia acum am găsit răgazul să mă întorc la subiect.

Copiii noștri nu sunt neapărat așa. Ceea ce scrie în acele liste nu este doar despre ei, nu e eticheta lor, nu e întreaga reprezentare despre ei.

Și mai ales poziția din acea listă nu spune nimic despre părinții lor. Sau despre educația care li s-a dat în familie. Și dacă voi considerați că spune, că este relevant, atunci eu vă răspund că 2014 este probabil anul de consacrare a eșecului meu ca părinte. Nu am reușit. În afară de niște emoții PARALIZANTE în ultimele două săptămâni, de destul de multă pisălogeală tot anul, de destul de multă muncă a mea (sperând că va funcționa ”puterea exemplului personal”), nu am reușit.… Citeste mai mult