E nevoie de un sat… odihnit și corect plătit. Care știe încă să se joace ;)

E nevoie de un sat… odihnit și corect plătit. Care știe încă să se joace ;)

În educația din România se manifestă tot felul de oameni: de la profesorii universitari din școlile sau departamentele de pedagogie și psihologie și chiar didactici – unora li se spune, pe bună dreptate și meritat „maieștri” ai domeniului, până la părți interesate cărora li se recunoaște dreptul de a participa la discuții până în momentul în care ceea ce spun nu este convenabil, drept care li se chestionează „legitimitatea”. Însă educația este fix domeniul care ar trebui să încurajeze practicile de ascultare a fiecărei părți, de valorizare a ideilor care par mai ciudate în prima fază și de acceptare conștientă a diferențelor de opinie.

Apropiată de acest domeniu în ultimii ani, am asistat la eforturile unora dintre noi pentru transformare.

Recent am fost întrebată: „Șiiii, ce mai faceți cu România Educată?„. Am răspuns astfel….
– Faceți?
Pentru că de foarte adânc în mine e trăită valoarea lui „împreună” – facem lucruri, slujim o cauză mai mare, nu e despre noi personal și tot așa.
Citeste mai mult
Etichete: , ,

Vulnerabilitatea celor puternici

Tabloul I

Sunt profesori la “capătul” școlarității obligatorii, demografia nu a venit peste ei năvală, micșorând clasele și promoțiile.

Sunt profesori în Colegiile Centenare, școala “cea mai cea” din orașul lor, încă aleg elevii pe care îi acceptă la meditații.

Sunt profesori la oraș, unii dintre ei au făcut navetă în anii tinereții, îi înțeleg pe cei mai tineri: “lasă, să înceapă și ei, de jos, cu salarii puțin peste o mie de lei, că și nouă ne-a fost greu la început”.

Sunt profesori cu vechime, cu palmares și cu variații de normă și carieră, mulți dintre ei alternând norma întreagă la catedră cu poziția din inspectorate sau alte demnități.

 

Tabloul II

Elev 1 – liceu teoretic, clasa a XII-a:

  • În regulă, merg la liceu, dar nu înțeleg cu ce mă ajută? La ce folosește să merg la liceu și să fac trei ore din șase?”

Elev 2 – liceu teoretic în top 10, clasa a X-a:

  • “Tu înțelegi că nu îmi place la școală?
Citeste mai multEtichete: ,

Femei care sunt Lumină

Unele dintre muzele mele s-au așteptat să scriu despre ele. Altele nu.

Unele dintre muzele mele sunt în apropierea mea, familie, colaboratori și tot așa. Altele nu. Majoritatea dintre ele sunt însă reprezentantele unui grup mai mare de femei, care au atribute asemănătoare.

Eu sunt cea privilegiată că le cunosc și că pot să îmi traduc, într-o învățătură valoroasă pentru mine, ceea ce înțeleg din felul lor de a fi.

Câteodată ezit să scriu explicit pentru că, uitându-mă, cu ochii mei, la ceea ce văd în jurul lor, mă gândesc că s-ar putea să nu li potrivească gestul meu. Sunt convinsă că voi rata poate, în interiorul celor 40 de zile, femei importante pentru mine. Recunosc că mă risc și îmi păstrez privilegiul de a mai scrie astfel de texte și mai spun că niciuna dintre ele nu a fost avertizată dinainte…

Cum nici Mariana nu a fost.

Cuvintele scrise despre Maria Gheorghiu au generat nuanțe diferite de reacții.… Citeste mai mult

Etichete: , ,

Furia unei ongiste

În povestea mea cu Maria, de fiecare dată blândă și generoasă cu mine, a existat un moment ciudat, cauzat de un ”like” dat fără mare atenție. Am rumegat acel moment și încă o mai fac, nefiindu-mi clar dacă sunt supărată pe mine, sau pe contextul creat. Dar mărturisesc că nu mi-a plăcut de mine – ar fi trebuit să fiu mai clară…

Am auzit-o ultima dată în public pe Maria la Romanian Business Leaders’ Summit, în panelul dedicat educației, vorbind despre furie. Am auzit-o de multe ori vorbind, am avut conversații cu sens, repetate, în ultimii trei ani. Dar pasiunea cu care a vorbit în martie a.c. despre furia ei, despre cum funcționează aceasta ca motor pentru acțiune, pentru activism, m-a lăsat cu întrebarea dacă ”furia” este mai degrabă o emoție pozitivă sau negativă?

Asociația OvidiuRo, Maria, dar și Leslie, au fost aproape de proiectul Coaliției chiar înainte de a exista el.… Citeste mai mult

Etichete: , , , ,

“Profesoara de română”

Eu însămi ar fi trebuit să fiu profesoară de română, de limba și literatura română. Dar pe de o parte m-am îndrăgostit (altă poveste) și, pe de altă parte, am trăit confuzia dintre a avea și a fi, cu scuza vremurilor grele, din punct de vedere economic și financiar – am scris deja în povestea 3/40 despre alegerile tinereții.

Întâmplarea a făcut însă să cunosc, să am în apropiere, câteva profesoare excepționale: Doina, Elena, Otilia, Ioana, Carmen, Monica, Dana și încă mai multe ale căror prenume poate l-am uitat. Au un fel anume acești profesori, aceste profesoare, care se ocupă de cuvinte, de alcătuirea lor în texte.

Dacă aș fi rămas profesoară mi-ar fi plăcut peste ani să am integritatea și verticalitatea uneia dintre profesoarele copiilor mei. Este “cea mai profesoară” – nu intră în jocurile de putere, nu se combină cu oameni de calitate îndoielnică, este cu desăvârșire dedicată copiilor ei, elevilor ei, mici sau mari.… Citeste mai mult

Etichete: , , ,