despre cum ar fi să ne pese

despre cum ar fi să ne pese

”Să îți pese” înseamnă, de cele mai multe ori, să te întrebi.

Să îți pese înseamnă, de cele mai multe ori, să gândești înainte să întrebi, la cine ți-ar putea oferi un răspuns valid, documentat, cu cele mai puține costuri de proximitate, de timp, financiare. Și această nu înseamnă, de regulă, să apelezi la cine îți este mai la îndemână.

Să îți pese înseamnă, de multe ori, să te gândești la o întrebare ca la un detaliu integrat într-o pictură de ansamblu.

Să îți pese înseamnă, deseori, să faci. Tu, mai degrabă decât ”să apelezi la un expert”. Și mai înseamnă să te întrebi, de pildă: ”și dacă nu există un expert pentru aceasta?”, ”și dacă chem un expert, atunci eu pentru ce sunt aici?”.

Să îți pese înseamnă, de cele mai multe ori, să vrei. Să vrei să fii parte dintr-un întreg, să vrei să lucrezi împreună cu anumiți oameni, să faci sens împreună cu ei.… Citeste mai mult

Etichete: , , , ,

Minciuna ca politică de stat

România este un stat care în raport cu managementul public aplică perfect parabola împăratului care era gol: minciuna absolută.

Cadrele didactice sunt prost plătite. Extrem de prost plătite. Majoritatea își completează veniturile dând meditații și explicând ceea ce nu este în curricule însă este important pentru examenele de trecere dintr-un ciclu de învățământ în altul. Proiectele POSDRU din educație sunt considerate  ca o completare la aceste venituri anemice dar profesorii vor face, inclusiv pe bani europeni, într-un sistem de recrutare netransparent, tot ceea ce știu. Pentru că timpul lor de respirație și de dezvoltare personală este limitat obiectiv de zbaterea de a-și asigura supraviețuirea.

Cadrele medicale sunt prost plătite. Un titlu recent vorbea despre asistentele medicale ca fiind reginele șpăgii din sistem. Pentru sistemul medical nu este nevoie de proiecte POSDRU pentru că există industria de medicamente și echipamente medicale, cu suficiente influențe ”pozitive”. Plățile informale din sănătate, indiferent de sursa lor, susțin neperformanța și ascund minciuna fondurilor deloc reduse cheltuite, în fapt, în sănătate.Citeste mai mult

Etichete: , , ,

Doar un părinte

Scrisoare către Ministrul Educației (oricare/oricine ar fi)

 

Stimate Domnule Ministru,

Am urmărit cu mare atenție actele normative emise la nivelul Ministerului în ultimii doi ani de zile. La un moment dat am reușit să văd imaginea de ansamblu a reformei propuse de ministrul Funeriu: multe acte, ca un joc de puzzle, care au format la un moment dat un înțeles. Înțelegeam sensul respectiv, în primul rând ca părinte.

Am trei copii, sunt un bun cetățean – profesorii mei din Facultatea de sociologie mi-au spus, relativ în glumă, despre sistemul de alocare a copiilor: ”unul pentru tată, unul pentru mamă, unul pentru societate”. Copiii mei, cetățeni români vor fi/ar putea fi contributori neți la PIB, la sistemele de asigurări, la susținerea dezvoltării țării din care fac parte.

Am trei copii, dintre care doi mai mari, deja in sistemul colegiilor naționale din București. Trăiesc cu ei experiențe diferite, copiii sunt diferiți și încerc să le respect structurile și talentele care îi diferențiază.… Citeste mai mult

Etichete: , ,

Echilibru

Ca să merg măcar o dată la 2 zile cu fiica mea în parc nu am nevoie de bani. Pot lua de acasă o sticlă cu apă, un măr și un biscuit făcut în casă. Și din când în când voi avea bani și de popcorn.

Ca să îl susțin  pe fiul meu cel mare să învețe la fizică nu am nevoie de bani. Aș putea însă să scriu despre această experiență mai mult (unii spun că m-aș pricepe) și să multiplic un model de prezență și de iubire.

Ca să îl încurajez pe fiul meu – mijlociul – să citească mai mult și să își fructifice superior talentul nu am nevoie de bani. Trebuie doar să îi spun, din când în când, ”bravo!”, ”excelent!” și chiar că este ”adorabil” asemeni uneia dintre profesoarele lui.

Ca să mă opresc din orice aș face și să îl ascult pe soțul meu, într-un moment în care chiar are nevoie să fie ascultat și susținut nu am nevoie de bani.… Citeste mai mult

Etichete: , ,

Câți miniștri? Mulți. Cei mai mulți

Săptămâna trecută, la o întâlnire, analizând ceea ce se întâmplă după ultimele schimbări, în context de alegeri, am avut o ”dispută” despre care dintre cele două Ministere, al Educației sau al Sănătății, a avut mai mulți miniștri. În fapt, nu contează cine a avut mai mulți miniștri, contează unde am ajuns gestionați de ei.

Există un indicator social care ne spune cât de sănătos și cât de bine se poate dezvolta un popor: se numește Indicele dezvoltării umane (IDU, Human Development
Index
) și este o măsură comparativă a speranței de viață, educației – alfabetizării și nivelului de trai. Putem să ne uităm pe valorile respective și să înțelegem mai mult despre cât de mult potențial are o țară, decât dacă ne uităm pe PIB-ul pe cap de locuitor (PIB – produs intern brut, adică, în medie, câtă valoare produce fiecare dintre noi în economia a cărei cetățeni suntem). IDU ne spune ce șansă de viață au oamenii dintr-o anumită țară, adică cât de dezvoltat și implicat este sistemul de sănătate, cum se dezvoltă, cum cresc, cum sunt educați să fie și apoi cât produc, pe ce durată a vieții active.… Citeste mai mult

Etichete: , , ,