“Profesoara de română”

“Profesoara de română”

.. căldura merge bine cu fermitatea și siguranța că știi ce li se potrivește elevilor tăi și poți să le oferi…

Eu însămi ar fi trebuit să fiu profesoară de română, de limba și literatura română. Dar pe de o parte m-am îndrăgostit (altă poveste) și, pe de altă parte, am trăit confuzia dintre a avea și a fi, cu scuza vremurilor grele, din punct de vedere economic și financiar – am scris deja în povestea 3/40 despre alegerile tinereții.

Întâmplarea a făcut însă să cunosc, să am în apropiere, câteva profesoare excepționale: Doina, Elena, Otilia, Ioana, Carmen, Monica, Dana și încă mai multe ale căror prenume poate l-am uitat. Au un fel anume acești profesori, aceste profesoare, care se ocupă de cuvinte, de alcătuirea lor în texte.

Dacă aș fi rămas profesoară mi-ar fi plăcut peste ani să am integritatea și verticalitatea uneia dintre profesoarele copiilor mei. Este “cea mai profesoară” – nu intră în jocurile de putere, nu se combină cu oameni de calitate îndoielnică, este cu desăvârșire dedicată copiilor ei, elevilor ei, mici sau mari.… Citeste mai mult

Etichete: , , ,

despre cum ar fi să ne pese

”Să îți pese” înseamnă, de cele mai multe ori, să te întrebi.

Să îți pese înseamnă, de cele mai multe ori, să gândești înainte să întrebi, la cine ți-ar putea oferi un răspuns valid, documentat, cu cele mai puține costuri de proximitate, de timp, financiare. Și această nu înseamnă, de regulă, să apelezi la cine îți este mai la îndemână.

Să îți pese înseamnă, de multe ori, să te gândești la o întrebare ca la un detaliu integrat într-o pictură de ansamblu.

Să îți pese înseamnă, deseori, să faci. Tu, mai degrabă decât ”să apelezi la un expert”. Și mai înseamnă să te întrebi, de pildă: ”și dacă nu există un expert pentru aceasta?”, ”și dacă chem un expert, atunci eu pentru ce sunt aici?”.

Să îți pese înseamnă, de cele mai multe ori, să vrei. Să vrei să fii parte dintr-un întreg, să vrei să lucrezi împreună cu anumiți oameni, să faci sens împreună cu ei.… Citeste mai mult

Etichete: , , , ,

atelierul lui Moș Crăciun

Ieri am fost cu fiica mea la atelierul lui Moș Crăciun. Dimineață eram la Bolovani, astfel încât, ca să ajungem în Militari, din Chitila am mers pe centură. Foarte repede la acea oră.

Am lucrat o coroniță minunată, din forme ale mânuțelor ei.

Noi am facut-o din carton verde, cu o funda din hârtie creponată. Ana Sophia a fost fericită. De ceea ce putea ea să facă. De jocul pe care și l-a alcătuit singură. De copii. Am stat acolo trei ore. Trei ore pe care le-am receptat ca fiind un timp cu sens.

Ceea ce a fos însă încântător a fost reacția părinților, reacție asumată și recunoscută. Dată fiind vârsta unora dintre copii era evident că nu aveau răbdare pentru a parcurge tot procesul. Însă părinții aveau. Își doreau și erau implicați și prezenți. Foarte atenți. Recunoscând că pentru ei era relaxant.

Nu voi chestiona acum ”procesul” si nevoia de a-i integra pe copii cât mai mult în activități comune cu părinții.… Citeste mai mult

Etichete: , ,