Răbdarea în educație

Răbdarea în educație

La final de an 2016, înainte de alegeri, îmi asum public credința că demersul #RomâniaEducată ar putea să fie o soluție, ar trebui să fie o soluție, avem nevoie să fie o soluție. Cu cât vom fi mai mulți care vom crede aceasta, cu atât vom avea șanse mai mari, toți, să reușim.

De mai bine de un an și jumătate, plus trei miniștri, am înțeles că dezvoltarea nu poate să depindă de persoane, ar fi bine să fie asumată de instituții. Dacă acesta este demersul Administrației Prezidențiale pentru cei 100 de ani ai României Mari, indiferent de persoane și partide politice, așteptarea mea de cetățean este ca ministerul educației, prin toți oamenii săi (servicii și direcții) să găsească linie și sens să susțină consistent procesul de transformare. Sincer, pe mine, nici ca activist, nici ca cetățean, nici ca părinte, nu mă ajută să aud repetat: ”mult zgomot pentru nimic”, ”pleacă aștia și vin ceilalți și ne întorc înapoi”, ”X, demnitar, habar nu are cum este la ”firu’ ierbii””, “eu nu mai am oricum nicio speranță, particip la comisiile acestea ca să nu îmi pară rău că nu am făcut-o, dar este timp pierdut”.… Citeste mai mult

Etichete: ,

O legătură împlinită între viață și moarte

București, 30 octombrie 2016, duminică.

Și gândul că nimic nu este întâmplător.

 

Mi-a plăcut dintotdeauna să gândesc în imagini. Și să conectez oameni și lumi care par să nu aibă nimic asemănător, nimic care să le potrivească.

În Italia a fost cutremur, din nou. Costantinopolul este din ce în ce mai puțin european. Mă uit la cele două rădăcini ale Europei, așa cum o știu eu (și mulți dintre noi) și mă întreb dacă, în fapt, nu cumva abia acum asistăm la decăderea marilor imperii și a marilor civilizații. Sistemele sunt fluide și ceea ce pare definitiv la un moment dat este DOAR o etapă dintr-un process. Uniunea Europeană nu este “o destinație” iar Brexitul poate fi privit ca parte dintr-un proces, o formă a întâmplărilor posibile.

Legile nu pot opri timpul în loc sau dinamica umană, migrațiile istorice, dislocările de popoare. America a încercat, pentru câțiva zeci de ani, să oprească timpul, să închidă granițele, ba chiar să construiască un zid de sute de kilometri în sud – ca și când nu avea toată învățătura din lume: sudul întotdeauna a migrat în nord.… Citeste mai mult

Etichete: , , , ,

O țară mică și ghemuită care așteaptă

Știți deja că este mică, nu-i așa?

Un copil zgribulit și ghemuit în el însuși de teama de a crește mare într-o lume în care se regăsește tot mai puțin.

Ani de zile, înțepenită în piatră, a stat cuminte pe un soclu, în anticamera dormitorului Reginei Maria, la Palatul Cotroceni.

Ani de zile suntem mici și când începem să creștem ne chircim în noi înșine și ne cuprindem în brațe, ca să ne ferim de răul care ne-nconjoară când devenim adulți. Căutând să creștem plecăm pe jos până la Paris sau, în timpuri mai moderne, pe Camino. Însă ne-ntoarcem la noi, în noi, infinit timp în poziția fetusului care caută ocrotire.

La un moment dat, cumva, picioarele i s-au fisurat și a fost nevoie să fie lipite. Nu ar fi putut niciodată să se desprindă din propria-i îmbrățișare ocrotitoare, nu-i așa? Numai ea își poate cuprinde sinele pe deplin.

Îmi imaginez o sală uriașă de muzeu, uriașă ca lumea și tot mai lipsită de sens, în care ar fi așezată în mijloc, atât de mică și atât de singură.… Citeste mai mult

Etichete: , , , ,

Copiii sunt bine, vorba filmului…

Mama mea este prima generație “încăltață” din familia mea. După orice standarde de evaluare, depășirea condiției ei a fost confirmată de rezultatele ei și apoi de rezultatele copiilor ei. A reușit să se stabilească “la oraș”, “la bloc”, venită fiind din ruralul profund, dintr-o familie harnică, cu o bună etică a muncii și a rezultatului direct obținut. Copiii ei au migrat către capitală, adică un pas mai departe și chiar au testat ideea de a pleca din țară. Prea devreme pentru a doua generație…

Mama soțului meu a fost crescută cu guvernantă. Din familia ei sunt persoane aflate la a doua, chiar a treia generație în altă țară. După cel de-al doilea război mondial, viața lor a fost răsturantă, iar ea a făcut o căsătorie care să rezolve parte din “originile nesănătoase”. Știți vorba aceea cu “peticul și sacul” – are foarte multă înțelepciune populară – pentru că este despre compatibilitatea existentă sau nu între valorile celor care formează o familie, un cuplu.… Citeste mai mult

Etichete: , , , , ,

Bătălia pentru viitor. Bătălia pentru valori. Bătălia pentru școală.

Zilele acestea, între “Școala altfel”, Sărbătorile de Paști, vacanța de primavară, între 27 de grade, soare, plajă și 7 grade, streșini care curg și soba în care ard lemne, toate, geografic vorbind, întâmplându-se în același spațiu, m-am întrebat care ar fi pentru mine dar și pentru alții un indicator care să arate că trăiești cu sens, că ai succes, contribuind la o viață bună, a ta, a familiei tale, a celor cu care lucrezi.

Pe măsură ce trec anii am tot mai des îndoieli că voi fi schimbarea pe care mi-am dorit să o aduc în lume. Pentru că sunt tot mai conștientă de lumea care mă-nconjoară și de sistemele lor pe care le percep deseori, furioasă, ca fiind strivitoare, de nemodelat, de neschimbat. Dacă aș juca iar și iar jocul lui “If”, cu una dintre întrebările preferate din ultima vreme: “dacă ai fi …, care ar fi prima, cea mai mica schimbare, pe care să o aduci sistemului de educație astfel încât să conteze?”, pentru prima data aș avea o varianta de răspuns care nu mai are legătură cu “ce/ceva”.… Citeste mai mult

Etichete: , , , ,