Vă mulțumesc!

Vă mulțumesc!

“Cu prilejul Zilei Naționale a României, în semn de înaltă apreciere pentru contribuția avută (…) la creșterea calității și echității procesului educațional, la îmbunătățirea elaborării și implementării de politici educaționale, precum și pentru implicarea în proiectul “România Educată” – așa scrie pe Decretul de conferire a Ordinului Național “Pentru Merit”, în grad de Cavaler, semnat de Președintele României la 28.11.2019.

Din motive personale am întârziat să comunic public recunoștința pe care o am față de toți colegii mei din Coaliția pentru Educație, față de membrii fiecărei organizații în parte. Sute de oameni care au crezut în acest proiect, zeci dintre ei participând, organizând și contribuind cu timp și resurse proprii, vreme de trei ani, la definirea proiectului România Educată. Și mai înainte de aceasta, mai bine de douăzeci de ani, parte din organizațiile membre au avut contribuții la dezvoltarea de noi abordări, transformarea școlilor și comunităților din România, mecanisme de finanțare.… Citeste mai mult

Etichete: ,

E viitorul lor. Și par pregătiți să și-l asume

M-am întrebat adesea care e povestea pe care nu o vedem, cea pe care nu o înțelegem, din umbra tinerilor NEETS, a celor cincisprezece milioane de tineri europeni analfabeți funcțional, a altor milioane care își caută încă drumul, a ezitării și amânării de a se maturiza, a-și asuma responsabilități, a avea copii.

Încă aștept cercetările care să asume dacă suntem într-un declin al speciei. Ceva semne sunt. Inclusiv ipoteza încetării dezvoltării (în volum) a cortexului celebral s-a oprit. Proiecte de conectare a noastră la inteligența artificială sunt. Știm cu siguranță că procentul de nutrienți din bobul de grâu a scăzut cu 25%, de exemplu și generația tânără se confruntă cu majore probleme de fertilitate.

Cel mai mult m-au întristat în ultima vreme statisticile despre dezechilibrele emoționale de care suferă tot mai mulți tineri.

Dar dacă ei știu? Dacă au pe undeva, ascunși de sute de milioane de ani, niște senzori speciali care au primit deja informațiile de activare: despre calitatea aerului, despre lipsa de apă, despre variațiile de temperatură, despre tensiuni și suprapopulare, despre tehnologia care îi izolează, despre…

Și astfel au preluat pe umerii lor toată lipsa de speranță a lumii.… Citeste mai mult

Etichete: ,

E nevoie de un sat… odihnit și corect plătit. Care știe încă să se joace ;)

În educația din România se manifestă tot felul de oameni: de la profesorii universitari din școlile sau departamentele de pedagogie și psihologie și chiar didactici – unora li se spune, pe bună dreptate și meritat „maieștri” ai domeniului, până la părți interesate cărora li se recunoaște dreptul de a participa la discuții până în momentul în care ceea ce spun nu este convenabil, drept care li se chestionează „legitimitatea”. Însă educația este fix domeniul care ar trebui să încurajeze practicile de ascultare a fiecărei părți, de valorizare a ideilor care par mai ciudate în prima fază și de acceptare conștientă a diferențelor de opinie.

Apropiată de acest domeniu în ultimii ani, am asistat la eforturile unora dintre noi pentru transformare.

Recent am fost întrebată: „Șiiii, ce mai faceți cu România Educată?„. Am răspuns astfel….
– Faceți?
Pentru că de foarte adânc în mine e trăită valoarea lui „împreună” – facem lucruri, slujim o cauză mai mare, nu e despre noi personal și tot așa.
Citeste mai mult
Etichete: , ,

Vulnerabilitatea celor puternici

Tabloul I

Sunt profesori la “capătul” școlarității obligatorii, demografia nu a venit peste ei năvală, micșorând clasele și promoțiile.

Sunt profesori în Colegiile Centenare, școala “cea mai cea” din orașul lor, încă aleg elevii pe care îi acceptă la meditații.

Sunt profesori la oraș, unii dintre ei au făcut navetă în anii tinereții, îi înțeleg pe cei mai tineri: “lasă, să înceapă și ei, de jos, cu salarii puțin peste o mie de lei, că și nouă ne-a fost greu la început”.

Sunt profesori cu vechime, cu palmares și cu variații de normă și carieră, mulți dintre ei alternând norma întreagă la catedră cu poziția din inspectorate sau alte demnități.

 

Tabloul II

Elev 1 – liceu teoretic, clasa a XII-a:

  • În regulă, merg la liceu, dar nu înțeleg cu ce mă ajută? La ce folosește să merg la liceu și să fac trei ore din șase?”

Elev 2 – liceu teoretic în top 10, clasa a X-a:

  • “Tu înțelegi că nu îmi place la școală?
Citeste mai multEtichete: ,

„Isoscela mea”

În seara aceasta, la Gala Mentor, unul dintre cele zece premii a mers către o profesoară de matematică care a precizat că predă matematică de 52 de ani. Și am știut că trebuie să scriu despre Diriginta mea.

Am răscolit dulapurile după jurnale și am constatat că, ca orice liceean care se respectă, jurnalele mele din primăvara lui 1989 vorbesc despre salcâmi, bujori și alte iubiri neîmpărtășite. Există ceva context, datele exacte îi propoziții de deschidere: „mâine am olimpiada de chimie” (…), „mă întorceam de la bilogie” (…), „astăzi ne-a dat test la fizică cu manualele pe mese”.

Isoscel nu a fost doar un personaj de film, din Liceenii. Isoscel a existat de-adevăratelea în viața mea. Și.., cu excepția întâlnirii de 20 de ani de la terminarea liceului, eu nu i-am cunoscut și partea caldă pe care o sugerează filmul.

Prof. Elena Ciobanu mi-a fost profesoară de matematică și am fost ultima ei promoție ca dirigintă.… Citeste mai mult

Etichete: ,