Când listele publice nu sunt o etichetă

Când listele publice nu sunt o etichetă

M-am trezit cu gândul acesta: să scriu despre sentimentele amestecate pe care le am când văd publicate listele cu rezultatele unei generații întregi de elevi  (v. link). Între timp am fost ocupată cu îndeletniciri corporatiste și abia acum am găsit răgazul să mă întorc la subiect.

Copiii noștri nu sunt neapărat așa. Ceea ce scrie în acele liste nu este doar despre ei, nu e eticheta lor, nu e întreaga reprezentare despre ei.

Și mai ales poziția din acea listă nu spune nimic despre părinții lor. Sau despre educația care li s-a dat în familie. Și dacă voi considerați că spune, că este relevant, atunci eu vă răspund că 2014 este probabil anul de consacrare a eșecului meu ca părinte. Nu am reușit. În afară de niște emoții PARALIZANTE în ultimele două săptămâni, de destul de multă pisălogeală tot anul, de destul de multă muncă a mea (sperând că va funcționa ”puterea exemplului personal”), nu am reușit.… Citeste mai mult

Etichete: , , ,

Minciuna ca politică de stat

România este un stat care în raport cu managementul public aplică perfect parabola împăratului care era gol: minciuna absolută.

Cadrele didactice sunt prost plătite. Extrem de prost plătite. Majoritatea își completează veniturile dând meditații și explicând ceea ce nu este în curricule însă este important pentru examenele de trecere dintr-un ciclu de învățământ în altul. Proiectele POSDRU din educație sunt considerate  ca o completare la aceste venituri anemice dar profesorii vor face, inclusiv pe bani europeni, într-un sistem de recrutare netransparent, tot ceea ce știu. Pentru că timpul lor de respirație și de dezvoltare personală este limitat obiectiv de zbaterea de a-și asigura supraviețuirea.

Cadrele medicale sunt prost plătite. Un titlu recent vorbea despre asistentele medicale ca fiind reginele șpăgii din sistem. Pentru sistemul medical nu este nevoie de proiecte POSDRU pentru că există industria de medicamente și echipamente medicale, cu suficiente influențe ”pozitive”. Plățile informale din sănătate, indiferent de sursa lor, susțin neperformanța și ascund minciuna fondurilor deloc reduse cheltuite, în fapt, în sănătate.Citeste mai mult

Etichete: , , ,

I am a teacher. Am I?

Există momente, ca cele de duminică dimineața de exemplu, când poți avea clipe de grație, în care să te uiți mai atent la cine ești, cine ai putea fi, cine ai fost ș.a.m.d. Este natural ca atunci când copilul tău dintâi ajunge la 18 ani, să te uiți la tine, cea/cel de atunci și să te întrebi cum s-a format decizia ta pentru o anume carieră sau un anume profil de studii.

Acum 25 de ani am ales să nu aleg. Pentru că nu eram pregătită să aleg sau nu mă convinsese nimic. Se întâmpla în 1989, eram premiantă și toate cutumele societății în care trăiam m-au plasat într-o poziție exterioară flow-ului care cuprinsese întreaga promoție. Noroc că au venit evenimentele din decembrie și întreg sistemul a fost bulversat, astfel încât dezorientarea mea nu a mai atras atenția.

Ulterior, prima mea experiență de muncă a fost la catedră, la fel ca și prima mea opțiune de studii superioare.… Citeste mai mult

Etichete: ,

Politici europene explicate – despre educație (1)

CESI, considerată cea mai mare entitate sindicală europeană  la Bruxelles este prezentă cu luări de poziții pentru toate politicile formulate de Comisia Europeană. Exprimându-și poziția față de platforma ”Rethinking Education: Investing in skills for better socio-economic outcomes” (CE, 2013) din primele două aliniate, sindicatul se delimitează de înțelegerea pe care o are Comisia asupra educație, considerând că educația nu trebuie limitată la dobândirea de abilități necesare economic. E ca și cum eu personal nu pot să mă gândesc la copiii mei ca la niște ”vehicule” pline de abilități și aptitudini folosite/folosibile pentru rezultate socio-economice mai bune. Eu mă gândesc că fiica/fiul meu trebuie să devină adulți care fac sens cu societatea în care trăiesc, în care să se simtă confortabil din punct de vedere economic dar și cultural.

Citind documentul menționat mai sus am căpătat o altă înțelegere asupra modului de gestionarea a banilor din Fondul Social European, asupa dificultăților de gestionare cu sens a fondurilor publice.Citeste mai mult

Etichete: ,

atât de mulți. atât de puțin.

Știți cântecul acela: ”Cu ce m-am ales în viață?”…

Deși mulți dintre voi l-ați putea încadra ușor în categoria manele, refrenul e chiar mai profund decât pare la prima vedere. Pentru că este despre sens.

Zilele acestea, în întreaga dezbatere despre învățătoare și profesoare, școală, elevi și părinți, am realizat că problema doare acut, însă nu e nimeni calificat pentru o intervenție chirurgicală de urgență. Cei care știu, nu vor să se implice, cei care ar putea nu consideră că este ofertant (inclusiv financiar). În mod paradoxal, lucrurile sunt încremenite deși a face educație înseamnă a avea vocație pentru a dărui. La nivel de mase, la nivel de specialiști, ”the big picture” este atât de estompată și personalizată, încât oricine care ar încerca ceva este ușor atacabil și contestabil. Dacă educația nu este un panaceu universal, atunci oricare ar fi o schimbare nu are cum să garanteze succesul.

O schimbare generează frică mai înainte de alte emoții și trăiri.… Citeste mai mult

Etichete: , , , ,