Etica adevărului şi dimensiunea creştină a gestului ministrului Rus

Etica adevărului şi dimensiunea creştină a gestului ministrului Rus

Pentru că deja a început o polemică despre legalitatea acţiunilor ministrului Rus, îmi permit să aduc în discuţie două aspecte: faptul că el a spus adevărul şi dimensiunea creştină a gestului său.

1. Am ales să scriu despre acest subiect, deşi analiza politică nu mai face parte de foarte mulţi ani din preocupările mele. Curios lucru: chiar din perioada anilor 2000 – 2004. Nici măcar nu am pe blog o categorie potrivită pentru a încadra ceea ce voi scrie. În realitatea modul “absolut democratic” în care funcţiona societatea românească în acea perioadă este contextul în care mi-am schimbat cariera fundamental, orientându-mă spre un spaţiu care îmi permite activare şi performanţă în relaţie doar cu mediul privat. Am fost obligată să fac aceasta ca parte din preţul plătit pentru activitatea şi afinităţile mele anterioare anului 2000.

Ioan Rus, în calitate de Ministru de Interne, nu era îndreptăţit să sune un cetăţean condamnat pentru a discuta despre modul în care acesta se conformează legilor ţării.… Citeste mai mult

Etichete: , ,

Doar un părinte

Scrisoare către Ministrul Educației (oricare/oricine ar fi)

 

Stimate Domnule Ministru,

Am urmărit cu mare atenție actele normative emise la nivelul Ministerului în ultimii doi ani de zile. La un moment dat am reușit să văd imaginea de ansamblu a reformei propuse de ministrul Funeriu: multe acte, ca un joc de puzzle, care au format la un moment dat un înțeles. Înțelegeam sensul respectiv, în primul rând ca părinte.

Am trei copii, sunt un bun cetățean – profesorii mei din Facultatea de sociologie mi-au spus, relativ în glumă, despre sistemul de alocare a copiilor: ”unul pentru tată, unul pentru mamă, unul pentru societate”. Copiii mei, cetățeni români vor fi/ar putea fi contributori neți la PIB, la sistemele de asigurări, la susținerea dezvoltării țării din care fac parte.

Am trei copii, dintre care doi mai mari, deja in sistemul colegiilor naționale din București. Trăiesc cu ei experiențe diferite, copiii sunt diferiți și încerc să le respect structurile și talentele care îi diferențiază.… Citeste mai mult

Etichete: , ,

a fi sau nu suporter de partid

Care este diferenţa între a-ţi plăcea cineva şi a fi fanul/suporterul acelei persoane/personalităţi?

Iniţial am încercat mai multe variante de răspuns însă nu am fost mulţumită de modul în care funcţionează propunerile mele. M-am gândit că poate fi vorba despre cunoaştere: un anumit nivel de cunoaştere, de informaţii pe care le ai despre acea persoană îţi permite să faci o alegere între cele două atitudini. M-am gândit apoi că poate fi vorba despre identificare: devii fanul acelui personaj pentru că pare să gândească la fel ca tine, are aceleaşi preocupări, se îmbracă la fel sau invers, tu ca fan aspiri la toate elementele lui de identitate, te regăseşti în el. M-am mai gândit apoi că poate fi vorba despre justificare: acţiunile lui, modul lui de a fi îţi permit să faci parte, prin aderare, la o comunitate în care te regăseşti, care îţi satisface nevoia de apartenenţă la “ceva” sau “cineva”.… Citeste mai mult

Etichete: , ,

Echilibru

Ca să merg măcar o dată la 2 zile cu fiica mea în parc nu am nevoie de bani. Pot lua de acasă o sticlă cu apă, un măr și un biscuit făcut în casă. Și din când în când voi avea bani și de popcorn.

Ca să îl susțin  pe fiul meu cel mare să învețe la fizică nu am nevoie de bani. Aș putea însă să scriu despre această experiență mai mult (unii spun că m-aș pricepe) și să multiplic un model de prezență și de iubire.

Ca să îl încurajez pe fiul meu – mijlociul – să citească mai mult și să își fructifice superior talentul nu am nevoie de bani. Trebuie doar să îi spun, din când în când, ”bravo!”, ”excelent!” și chiar că este ”adorabil” asemeni uneia dintre profesoarele lui.

Ca să mă opresc din orice aș face și să îl ascult pe soțul meu, într-un moment în care chiar are nevoie să fie ascultat și susținut nu am nevoie de bani.… Citeste mai mult

Etichete: , ,

Câți miniștri? Mulți. Cei mai mulți

Săptămâna trecută, la o întâlnire, analizând ceea ce se întâmplă după ultimele schimbări, în context de alegeri, am avut o ”dispută” despre care dintre cele două Ministere, al Educației sau al Sănătății, a avut mai mulți miniștri. În fapt, nu contează cine a avut mai mulți miniștri, contează unde am ajuns gestionați de ei.

Există un indicator social care ne spune cât de sănătos și cât de bine se poate dezvolta un popor: se numește Indicele dezvoltării umane (IDU, Human Development
Index
) și este o măsură comparativă a speranței de viață, educației – alfabetizării și nivelului de trai. Putem să ne uităm pe valorile respective și să înțelegem mai mult despre cât de mult potențial are o țară, decât dacă ne uităm pe PIB-ul pe cap de locuitor (PIB – produs intern brut, adică, în medie, câtă valoare produce fiecare dintre noi în economia a cărei cetățeni suntem). IDU ne spune ce șansă de viață au oamenii dintr-o anumită țară, adică cât de dezvoltat și implicat este sistemul de sănătate, cum se dezvoltă, cum cresc, cum sunt educați să fie și apoi cât produc, pe ce durată a vieții active.… Citeste mai mult

Etichete: , , ,