Diana credinței.

Diana credinței.

Coaliția pentru Educație a adus împreună câteva femei remarcabile, care pot fi subiectul provocării mele (reamintire: 40 de texte despre 40 de femei care m-au inspirat). Am scris deja despre Simona, am mai scris și fără să numesc direct. Astăzi voi scrie despre Diana, povestea noastră și lecțiile ei.

Diana este una dintre cele care conduc sau au condus organizații. Printre toate ong-istele pe care le cunosc sunt câteva care excelează în zona de strângere de fonduri. Câteodată sunt puțin înțelese chiar de către echipele din care fac parte. Însă acest fir narativ referitor la relația dintre cele două responsabilități – (1) să păstreze motivația oamenilor, starea lor de bine și/sau (2) să aibă focus pe obținerea resurselor financiare necesare pentru plata facturilor celor de care se simt responsabili, este altă poveste. Fac însă această mențiune pe scurt: uneori este greu pentru aceeași persoană să le gestioneze pe ambele.… Citeste mai mult

Etichete: , ,

şi eu aparţin unui proiect POSDRU

5 ong-uri au dat în judecată statul român pentru o datorie de TVA, datorie din 2008. Datoria nu e mare, v. aici http://www.ce-re.ro/new/comunicat-de-presa-al-al

statul le-a răspuns că e adevărat, are să le dea, da’… n-are şi nu le dă.

În celebrele deja proiecte POSDRU, beneficiarii, 80% dintre cei care derulează proiecte şi realizează „pe bune” activităţile contractate au datorii. Au datorii la stat şi sunt executate silit. Au datorii la furnizori iar aceştia sunt, la rândul lor în dificultate astfel încât ori sunt executaţi silit de Fisc ori au oricum probleme cu finanţatorii. Unii dintre furnizori au declanşat, la rândul lor, proceduri de recuperare a datoriilor.

Mulţi dintre beneficiari au datorii şi la angajaţi, experţii din echipele de implementare. „Lasă-i pe ei de nesimţiţi…, că la salariile pe care le iau pot să aştepte un an să îşi ia banii.” Aşa au să scrie „comentatorii” pe forum-uri, când un personaj, politic sau nu, frustrat sau doar într-o zi proastă, o să facă nişte printuri după Action Web şi o să lea la presă.… Citeste mai mult

Etichete: , , , , ,

Străbunica mea nu avea nici o problemă de discriminare de gen

Părerea mea. Pentru că deciziile erau împreună și pământul era lucrat împreună. Și de ea depindea starea de sănătate, calitatea forței de muncă din familia ei. Femeile
”celebre” din istorie erau, de regulă, femei bogate. Însă străbunica mea nu era bogată sau nu am nici un fel de informații în sensul acesta. Însă ea, una dintre cele patru cel puțin, era consultată dacă se mai cumpăra un cal sau nu  în gospodărie. Era parte din deciziile investiționale ale familiei. A născut  unsprezece copii. I-au ajuns la maturitate opt. Ei au devenit adulții pe care ea i-a construit: pentru că era prezentă, zi de zi, în viața familiei ei.

Performanța pe care o făcea în cadrul gospodăriei era decisivă pentru bunăstarea celor din jur. În funcție de modul în care gătea, în care își planifica activitățile din gospodărie, de cât de ordonată, curată era putea influența decisiv sănătatea celor din familie. În funcție de cum era ea cu ea, de cât de echilibrată era, contribuia la construirea unei familii ”împreună”.… Citeste mai mult

Etichete: ,

viața se măsoară în centimetri

Săptămâna trecută, într-o conferință despre ”logica emoțiilor”, Oana Pellea a vorbit despre realitatea faptului că ”viața se trăiește pe zile, nu pe ani.” Pentru că fiecare zi contează, nu-i așa? Încă din antichitate cei care au scris și care au beneficiat de conjunctura prin care scrierilor lor au și ajuns până la noi, au dezvoltat tema lui ”carpe diem”. Trăiește clipa. ”Acum” e ceea ce contează.

Gândul ei de săptămâna trecută s-a întâlnit cu știrea de astăzi dimineață: Mihăiță Neșu poate să își miște mâna stângă. ”Acum pot să o ridic ușor, 1 (un) centimetru, însă e posibil ca peste o lună să o pot ridica 2 (doi) centimetri.” Formulat, gândul meu a sunat astfel: viața se măsoară în centimetri. Fericirea are o altă reprezentare: o mână care se ridică cu un centimetru în plus, pe lună.

Eu sunt astfel. Mă regăsesc în bucuria de a trăi viața pe zile, nu pe ani.… Citeste mai mult

Etichete: , ,

2012, pentru copii

”M-am întrebat de multe ori cum și unde se vor lega ”punctele” din viața mea profesională: mulți ani de management de resurse umane și un adânc respect pentru educație și învățare, multă bucurie atunci când interacționez cu studenții și când organizez activități de tabere sau ateliere dedicate copiilor. Și multă tristețe atunci când intuiesc într-o anume categorie de părinți – angajați corporatiști bine poziționați profesional – o lipsă de sens cu ceea ce fac zi de zi și cu absența lor de lângă demersul formativ al copiilor.

Cred că acest proiect ar putea să fie legătura pe care eu o fac între aceste puncte.
Însă este un proiect de echipă, chiar de echipe mari, de expertize variate și consistente, iar structura actuală de finanțare nu permite susținerea tuturor dimensiunilor pe care proiectul tinde să le aibă. De aceea am scris această prezentare.

Eu cred în economia socială, cred în infrastructura socială: un oraș nu are nevoie doar de bulevarde suspendate.… Citeste mai mult

Etichete: , ,