viața se măsoară în centimetri

Săptămâna trecută, într-o conferință despre ”logica emoțiilor”, Oana Pellea a vorbit despre realitatea faptului că ”viața se trăiește pe zile, nu pe ani.” Pentru că fiecare zi contează, nu-i așa? Încă din antichitate cei care au scris și care au beneficiat de conjunctura prin care scrierilor lor au și ajuns până la noi, au dezvoltat tema lui ”carpe diem”. Trăiește clipa. ”Acum” e ceea ce contează.

Gândul ei de săptămâna trecută s-a întâlnit cu știrea de astăzi dimineață: Mihăiță Neșu poate să își miște mâna stângă. ”Acum pot să o ridic ușor, 1 (un) centimetru, însă e posibil ca peste o lună să o pot ridica 2 (doi) centimetri.” Formulat, gândul meu a sunat astfel: viața se măsoară în centimetri. Fericirea are o altă reprezentare: o mână care se ridică cu un centimetru în plus, pe lună.

Eu sunt astfel. Mă regăsesc în bucuria de a trăi viața pe zile, nu pe ani. In slow motion. Nefericirea mea și zilele în care mă simt mizerabil apare discret și mă copleșește desăvârșit în momentele în care fac lucruri pentru că trebuie să le fac. Sau le fac pentru că am vise și proiecte, obiective și task-uri? Astăzi nu am vrut să vin la birou. Încă încerc să aflu un răspuns la întrebarea: ce a funcționat ca un determinant pentru mine și m-a scos din casă? Incapacitatea de a găsi un răspuns îmi adâncește tristețea. Eu știu că sunt multe alte motive pentru care aș putea fi tristă acum. Însă întrebarea există încă și ticăie asemenea unui ceas în mintea mea.

Uneori mă acuz de ipocrizie. Pentru că atunci când muncesc fac lucruri. Multe. Diferite. În ele sunt agrenați oameni. În căutarea mea de performanță și usefulness, oamenii care lucrează cu mine sunt angrenați destul de dinamic și intens. Opțiunea lor de a face lucrurile in ritmul lor, chiar dacă este mai încet decât al meu, ar trebui să fie o opțiune viabilă și de acceptat din partea mea. Și nu este totdeauna de acceptat. Pentru că eu îmi imaginez că ar putea, prin prezență în primul rând, să facă mai multe lucruri, mai bine, diferit, în același spațiu și durata de timp. Doar îmi imaginez. Realitatea mea este, în mod natural, diferită de a lor.

Ce înseamnă, de fapt, productivitate? Pentru Mihai Neșu, înseamnă un centimetru câștigat cu multe eforturi de recuperare în următoarea lună. Pentru că realitatea lui este diferită. Pentru cei cu care lucrez, cei de la care am așteptări – atenție, știu că sunt ale mele, nu sunt confirmate cu ei și chiar dacă au fost cândva setate, confirmate, ele s-au modificat, răspunsul la întrebarea ”ce înseamnă pentru mine productivitate?” presupune personalizările nevoilor și așteptărilor lor. Și adaptări la context.

Pentru mine, pe măsură ce scriu, se distinge un vag răspuns. Îl voi ține pentru mine până voi reuși să lucrez cu el și să îl transform într-un comportament. În speranța ca practicarea acestui nou comportament mă va face mai fericită. În fond, ce este chestia asta cu ”a fi prezent”?

 viața se măsoară în centimetri

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.