vine iarna, cu oportunităţi de dezvoltare profesională

1. Îndrăznesc să cred, zilele acestea, că am suficiente contacte pe piaţa de recrutare din Bucureşti ca să pot afirma că par să se vadă primele semne consistente de dezgheţ… Informaţii disparate, aparent fără legătură structurează ideea că există oportunităţi pe piaţă de angajare, de promovare, de majorare de salarii. Şi mă refer aici mai ales la sectorul privat. Cine a avut răbdare în ultimii ani acceptând job-uri de intrare care nu erau fabuloase ca salarizare, însă au fost ofertante ca oportunităţi de învăţare, poate acum să ajungă la o posibilă recompensă.

2. Pe de altă parte am o observaţie despre care am vrut să scriu de mai multă vreme. Se referă la specialiştii care au deja cariere consolidate, sunt în zona de vârstă 35/45 de ani, sunt valoroşi profesional, într-un posibil vârf de carieră şi care au luat sau sunt aproape de a lua decizia de emigrare. Ca specialist în resurse umane ştiu dintotdeauna că atunci când sunt probleme într-o companie primii care pleacă sunt angajaţii cei mai valoroşi. Lărgind cadrul de analiză aş putea spune ca atunci când sunt probleme într-un stat, în modul în care este gestionat statul respectiv (a management issue), primii care pleacă sunt cetăţenii valoroşi. La vârsta şi nivelul de competenţe care pot genera cea mai multă plus-valoare, pentru ei dar şi pentru statul în care funcţionează ca şi contribuabili, mulţi au ales, chiar în ultimul an, să plece din ţară.

Ma refer în mod special la situaţia în care li se reduc salariile, creşte nivelul de presiune şi nivelul de responsabilitate. Dacă se adaugă faptul că nu au la dispoziţie tehnologia, echipamentele, cadrul de organizare (proceduri şi/sau legislaţie) cu care să îşi facă cel mai bine profesia, alegerea lor, personală şi de cele mai multe ori extrem de dureroasă, este să plece.

3. Corelarea acestor plecări cu nevoia de muncă şi ofertele de angajare pentru tineri ar trebui să însemne oportunităţi pentru cei din a doua categorie. Nu am nici o predicţie pentru modul în care aceştia vor reuşi să îndeplinească funcţiile pe care statul le are acum descoperite (personalul medical, didactic, experţii din serviciile publice etc). Ştiu însă că ceea ce ştiu/pot ei să facă, este diferit de ceilalţi. Aceşti tineri ar trebui să intre într-o relaţie de angajare cu statul de altă calitate. Ambele părţi au acum oportunitatea de a face lucrurile diferit. Poate că salarizarea medicilor poate avea un alt viitor dacă timpul de lucru şi fişele de post ale medicilor sunt configurate altfel, diferit, de la un posibil moment T0, când statul e nevoit să aibă o soluţie pentru plecările masive din sistemul medical.

În aceste luni am avut sentimentul că decizia de a nu fi cetăţeni activi, implicaţi şi responsabili, vine să-şi producă acum efectele, la termenul de scadenţă. Ca parte din această generaţie, a celor care se gândesc să plece, sunt copleşită de gândul că alegerea mea, a fiecăruia dintre noi, de a ne fi comod, personal şi individual, a contribuit la alegerea lor de a pleca. Şi îmi pare rău.

 vine iarna, cu oportunităţi de dezvoltare profesională

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *