Să revenim deci la ceea ce se spune despre această generație Y: că banii nu mai sunt importanți pentru ei, iar angajatorii au o mare provocare în a-i păstra în corporații și a-i motiva să creeze valoare.

În opinia mea, tinerii nu mai pun atâta “preț” pe bani pentru că au înțeles că nu mai au cum să ajungă la ei.  Au mai înțeles că devalorizarea este un fenomen real, care nu poate fi negat și care înseamnă, în primul rând, scăderea calității vieții părinților lor. Și au înțeles că modele nu funcționează sau, cel puțin, copierea lor nu aduce fericire.

Majoritatea tinerilor care ar trebui, grație nivelului de educație la care au avut acces, să contribuie la creșterea Produsului intern brut dintr-o țară operează cu modelele societății în care trăiesc. Printre aceste modele este și modelul părinților lor. De cele mai multe ori vorbim despre părinți care și-au depășit condiția în care s-au născut, care au muncit, au făcut lucruri, au rezultate.… Citeste mai mult