Copiii sunt bine, vorba filmului…

Copiii sunt bine, vorba filmului…

Mama mea este prima generație “încăltață” din familia mea. După orice standarde de evaluare, depășirea condiției ei a fost confirmată de rezultatele ei și apoi de rezultatele copiilor ei. A reușit să se stabilească “la oraș”, “la bloc”, venită fiind din ruralul profund, dintr-o familie harnică, cu o bună etică a muncii și a rezultatului direct obținut. Copiii ei au migrat către capitală, adică un pas mai departe și chiar au testat ideea de a pleca din țară. Prea devreme pentru a doua generație…

Mama soțului meu a fost crescută cu guvernantă. Din familia ei sunt persoane aflate la a doua, chiar a treia generație în altă țară. După cel de-al doilea război mondial, viața lor a fost răsturantă, iar ea a făcut o căsătorie care să rezolve parte din “originile nesănătoase”. Știți vorba aceea cu “peticul și sacul” – are foarte multă înțelepciune populară – pentru că este despre compatibilitatea existentă sau nu între valorile celor care formează o familie, un cuplu.… Citeste mai mult

Etichete: , , , , ,

Bătălia pentru viitor. Bătălia pentru valori. Bătălia pentru școală.

Zilele acestea, între “Școala altfel”, Sărbătorile de Paști, vacanța de primavară, între 27 de grade, soare, plajă și 7 grade, streșini care curg și soba în care ard lemne, toate, geografic vorbind, întâmplându-se în același spațiu, m-am întrebat care ar fi pentru mine dar și pentru alții un indicator care să arate că trăiești cu sens, că ai succes, contribuind la o viață bună, a ta, a familiei tale, a celor cu care lucrezi.

Pe măsură ce trec anii am tot mai des îndoieli că voi fi schimbarea pe care mi-am dorit să o aduc în lume. Pentru că sunt tot mai conștientă de lumea care mă-nconjoară și de sistemele lor pe care le percep deseori, furioasă, ca fiind strivitoare, de nemodelat, de neschimbat. Dacă aș juca iar și iar jocul lui “If”, cu una dintre întrebările preferate din ultima vreme: “dacă ai fi …, care ar fi prima, cea mai mica schimbare, pe care să o aduci sistemului de educație astfel încât să conteze?”, pentru prima data aș avea o varianta de răspuns care nu mai are legătură cu “ce/ceva”.… Citeste mai mult

Etichete: , , , ,

De Florii. Gânduri pentru Săptămâna Mare

Case mari, dar copii puțini. Așa să arate speranța într-un viitor mai bun?

Școli multe în care se face școală puțină. Așa să arate planificarea strategică pentru un viitor mai bun?

Informatii? Vin de peste tot, o infinitate. Înțelegerea lor este din ce în ce mai limitată.

Simona care vine acasă și spune “sunt obosită, am angajamente, îmi pare rău, dar nu pot zbura până în Canada” și citește apoi pe comentatorii dornici de senzație: “încă o veste proastă pentru români vine de la Simona Halep”.

Un medic de 35 de ani de la Spitalul Floreasca (calculați câte ore de studiu și de muncă, vă rog!) e bolnav de cancer iar Cristian Birta ne întreabă dacă găsim 2/3 mașini de spălat pentru mamele copiilor internați cu lunile la oncologie în Fundeni.

Paștele catolic, Floriile Ortodoxe și zeci de studenți uciși, pe același Pământ, într-o săptămâna sfântă.  Coșurile pline de lucruri pe care nu le vom folosi, pe care nu le vom mânca și care nu ne vor face viața mai bună.… Citeste mai mult

Etichete: , ,

Fără risipă de sine

Recunoscătoare bunicului meu dinspre mama. Costache DODOI, născut la 1 septembrie 1909 și decedat la 17 august 1996.  A fost prizonier de război pe frontul de est și a avut două rânduri de copii, unii înainte de război, alții, mai ales fete după. A crescut mari, la casele lor, doar doi băieți. I-a îngropat pe amândoi – am fost martoră, copil fiind, la ambele dureri.

Bunica mea, soția lui, a murit în 1973, când eu eram mică. Bunica a murit tristă că fetele ei nu vor ajunge la casele lor și că nu are cine să le facă zestre. Bunicul nu s-a recăsătorit deși i-a supraviețuit 23 de ani. Și nici nu a adus o altă femeie în casă. Și-a supravegheat ginerii cu toate puterile. Până la finalul vieții cred că a considerat că ei nu sunt la fel de buni ca băieții lui și că oricum au parte de niște neveste harnice și vrednice pe care nu le prea merită.… Citeste mai mult

Etichete: , , , ,

despre cum ar fi să ne pese

”Să îți pese” înseamnă, de cele mai multe ori, să te întrebi.

Să îți pese înseamnă, de cele mai multe ori, să gândești înainte să întrebi, la cine ți-ar putea oferi un răspuns valid, documentat, cu cele mai puține costuri de proximitate, de timp, financiare. Și această nu înseamnă, de regulă, să apelezi la cine îți este mai la îndemână.

Să îți pese înseamnă, de multe ori, să te gândești la o întrebare ca la un detaliu integrat într-o pictură de ansamblu.

Să îți pese înseamnă, deseori, să faci. Tu, mai degrabă decât ”să apelezi la un expert”. Și mai înseamnă să te întrebi, de pildă: ”și dacă nu există un expert pentru aceasta?”, ”și dacă chem un expert, atunci eu pentru ce sunt aici?”.

Să îți pese înseamnă, de cele mai multe ori, să vrei. Să vrei să fii parte dintr-un întreg, să vrei să lucrezi împreună cu anumiți oameni, să faci sens împreună cu ei.… Citeste mai mult

Etichete: , , , ,