Cumnata mea, elvețianca.

Cumnata mea, elvețianca.

“Les hommes distingués sont fils de leur mère.”[i]

 

Sunt câteva femei care m-au inspirat și nu sunt românce.

Întâmplarea a făcut să scriu ieri despre Petra și astăzi despre Laura (Laure, în original). Laura, ca și mine, este venită în familia soțului meu prin căsătorie. Și una dintre diferențele majore dintre noi este că ea a fost de mică așa cum nu cred că eu voi mai reuși să fiu vreodată! Sau, cel puțin, așa cum ar fi fost tare bine să fiu acum 25 de ani…

Da, comunismul m-a afectat “pe viață”, în moduri care nu sunt descrise în cărți sau tratate științifice, din păcate. Nu am știut mai nimic despre mine, despre ambițiile unei femei, despre cum se construiește o relație de cuplu partenerială, despre prioritizare, despre dovedire a cine ești, înainte de a îți propune “să ai”. Anii copilăriei și tinereții, în care am fost flămândă să am, mai degrabă decât să fiu, mi-au influențat alegerile.… Citeste mai mult

Etichete: , ,

Numele ei este Ana.

Se va dovedi peste ani că, în primăvara lui 2017, prea în grabă mi-am luat provocarea de a scrie, între prima zi de Paște și Înălțare, patruzeci de texte despre femeile care m-au inspirat și continuă să o facă. Deși încep să simt presiunea, de a scrie dar și de a alege, am fost sigură despre cine scriu mai întâi.

Cumva, “în grabă” descrie destul de bine relația noastră, viața noastră. Am alergat, mult, amândouă, și eu și mama. Pe ea o frig, o ustură, frecvent, tălpile iar pe mine mă vor lăsa, cândva, genunchii.

Știu că mamele tuturor sunt speciale.

Dar mai știu că undeva, în copilărie, în mintea tuturor copiilor încolțesc gânduri de revoltă împotrivă mamelor lor. Și, potrivit cu vârsta, ele sunt năprasnice. Spre adolescență sunt și verbalizate, devin confruntări, răciri, separări. Pentru ca, majoritatea dintre noi, să facem pace, deplină, la nașterea primului copil.

Cine mă cunoaște știe că îmi place să muncesc.… Citeste mai mult

Etichete: , , , ,

O moldoveancă la București

Sunt în drum spre București, în drum spre iubitul meu, în drum spre soțul meu, în drum spre familia mea. În spatele meu rămâne lungul drum al Moldovei. E întuneric și este decembrie 2014. Acum 21 de ani, într-o seară asemănătoare făceam același drum, cu “ia-mă, nene.” Și eram convinsă că unei femei de aproape 23 de ani, care face acest drum de la Suceava până la București, nu i se poate întâmpla nimic.

Eram incoștientă? Prefer să spun curajoasă. Acel curaj pe care ți-l dă doar iubirea. Eram îndrăgostită și mergeam către iubitul meu. La acea vreme lui nu-i era deloc clar dacă mă iubea însă cred că era flatat de determinarea mea. Și cred că bărbaților le place, li se pare interesant, să fie ei trofeul.

Știam la acea vreme extrem de puține lucruri despre bărbați. Acum știu mai multe. Nu mă ajută foarte mult pentru că naivitatea are și ea farmecul ei.… Citeste mai mult

Etichete: , , ,

Din păcate nu toți iertăm IMEDIAT

Să mă ascund. Să mă ascund de mine însămi și de ceea ce fac când mă întunericesc.

Să mă ascund de mine și de copiii mei când uit să fiu mamă și de fapt, dacă aș fi onestă, m-aș întreba: ”Da’ ce-o mai însemna să fiu mamă?”.

Să mă ascund de oamenii care greșesc, măcar primele 30′. Pentru că îmi trece. Și pentru că înțeleg. Și degeaba îmi pare rău mai târziu, pentru cele 30′.

Să mă ascund, sub alte și alte măști când îmi înghit cuvintele pe care le-aș spune. Și nu le spun. Și știu că celălalt le aude. Și astfel vor pluti între noi, nerostite însă spuse cu apăsare, iar și iar. Vor pluti până se vor face prăpastie. Și în ziua aceea nu voi ști clar dacă nu îmi mai place de ea/de el sau nu îmi place din nou de mine. Dar ne vom separa.

Cât de mult trebuie să fii trist ca să te ascunzi asumându-ți riscul să nu vină nimeni să te caute și să rămâi singur?Citeste mai mult

Etichete: ,

Locuri de muncă pentru femei?

Într-un recent publicat studiu al Comisiei Europene, s-a constatat că femeile mai degrabă și-au păstrat locurile de muncă în perioada 2009/2011, perioadă afectată de criza economică, pentru că ”oricum, aveau locuri de muncă mai prost plătite”. Adică mai degrabă a fost menținut un loc de muncă ocupat de o femeie decât unul ocupat de un bărbat pentru că reprezintă un cost mai mic, pentru că au fost acceptate mai ușor reduceri salariale, modificări ale responsabilităților etc

Însă criza nu a însemnat și economii la serviciile sociale, creșe, grădinițe, servicii de îngrijire persoane cu dizabilități, bătrâni neputincioși. Criza nu a însemnat ieftiniri ale chiriilor, ratelor la bancă, cheltuielilor cu energia și gazele naturale. Dimpotrivă. Și nu au fost mai mulți bărbăți care să solicite concediu pentru creșterea copilului, sau să devină persoane însoțitor pentru cei aflați în nevoie.

Chiar dacă și-au păstrat locul de muncă, femeile au câștigat mai puțin, chiar fiind în profesii liberale.… Citeste mai mult

Etichete: , ,
12