Știți cântecul acela: ”Cu ce m-am ales în viață?”…

Deși mulți dintre voi l-ați putea încadra ușor în categoria manele, refrenul e chiar mai profund decât pare la prima vedere. Pentru că este despre sens.

Zilele acestea, în întreaga dezbatere despre învățătoare și profesoare, școală, elevi și părinți, am realizat că problema doare acut, însă nu e nimeni calificat pentru o intervenție chirurgicală de urgență. Cei care știu, nu vor să se implice, cei care ar putea nu consideră că este ofertant (inclusiv financiar). În mod paradoxal, lucrurile sunt încremenite deși a face educație înseamnă a avea vocație pentru a dărui. La nivel de mase, la nivel de specialiști, ”the big picture” este atât de estompată și personalizată, încât oricine care ar încerca ceva este ușor atacabil și contestabil. Dacă educația nu este un panaceu universal, atunci oricare ar fi o schimbare nu are cum să garanteze succesul.

O schimbare generează frică mai înainte de alte emoții și trăiri.… Citeste mai mult