Când eram extrem de tânără și aveam îndoieli cât cuprinde, tatăl tău mi-a spus (ca să mă abiționeze, însă a avut efect…): ”gândește-te că ai avea 80 de ani, ce ai face?”. Din păcate viața nu se trăiește în fiecare zi ca și cum ar fi ultima zi, însă ar fi frumos, nu-i așa?
Dacă ar fi în fiecare zi ca în ultima zi, probabil că ar fi cum îți place ție: o noapte nedormită nu se simte, nu e nevoie să mănânci și nu te doare stomacul de la fast-food, totul trebuie să fie intens, ”aici și acum”. Și pe bune, ce să cauți la orele acelea, ATÂÂT de plictisitoare?
Sunt nefericită gândindu-mă la căutările tale din această perioadă. Mi se par și extrem de stresante pentru oricine. Mă consolez însă cu una dintre afirmațiile tale recente, că tu crezi că ești unul dintre cei care chiar s-au distrat în perioada liceului. Măcar atât.
Sigur că viața este despre muncă și trudă. Și perseverență. Și multe compromisuri.
Însă viața este și despre curaj. Îți doresc să nu ai frici, mai ales acum la 18 ani. Nu am un indicator despre cât de mare poate fi o greșeală care să pericliteze fundamental o ”a doua șansă”. Însă, dacă va depinde de mine, mă voi strădui să îți ofer această a doua șansă. Iartă-mă, deci, pentru lipsa de indulgență față de greșelile tale de până acum. Oricum le-am judecat ca fiind greșeli, potrivit sistemului meu de valori, cu siguranță neadecvat ție. Zâmbesc și mă gândesc că ar fi trebuit să te încurajez să greșești mai mult, mai ales dacă acesta este mecanismul tău fundamental de învățare.
Curaj, Bogdan! Încearcă doar ca, de data aceasta, să vezi dacă ai putea face ceva, cât de mic, diferit de alte dăți când ai ales să faci sau să nu faci ceea ce tu singur ți-ai propus. Pentru că viața este și despre curajul de face lucrurile diferit. Altfel repetăm la infinit greșelile din care nu învățăm nimic.